Noua lege a plafonării înseamnă noi pierderi pentru furnizori, susține vicepreședintele Patres Martin Moise pe o pagină de socializare. Noua lege nu acoperă toate costurile, la costuri mari ale energiei furnizorii fiind nevoiți să suporte din propriul buzunar costurile suplimentare, afirmă Moise.
”Ordonanța plafonează prețul cu toate taxele incluse, inclusiv TVA, la nivelul de 800 lei/MWh la casnici, respectiv 1.000 lei la toți consumatorii non-casnici, din care energia activă fără TVA nu poate reprezenta mai mult de 336 lei și, respectiv, 525 lei/MWh. Până aici totul e bine, populația și economia pot răsufla ușurate și cel puțin până în aprilie colapsul generalizat este evitat. Și, într-adevăr, trebuiau luate măsuri, întrucât economia dar și populația nu pot plăti prețurile actuale uriașe de piață (valabile din păcate în toată Europa)”, spune Moise.
”Ca de obicei, însă, diavolul stă în detalii. La Art. 7 alineat 3 și 4 se menționează că diferența între prețul mediu ponderat pentru contractele de achiziții în derulare în perioada 01.02 – 31.03.2022 și plafonul de 336 lei, respectiv 525 lei se acoperă de la bugetul Ministerului Energiei. Mare atenție, este vorba de diferența dintre 525 și costul de achiziție, și nu prețul de vânzare din contractul cu clientul final.
Să presupunem că un furnizor are încheiat un contract cu un client final non-casnic cu prețul de vânzare al energiei active de 1.050 lei/MWh. Costul lui de achiziție al energiei – să presupunem că este de 1.000 lei/MWh, iar 50 lei reprezintă costurile cu personalul, chirii, regie, dar și dezechilibrele cauzate de diferența între prognoza de consum și consumul real și, evident, marja de profit.
Statul plafonează prețul la 525 lei și rambursează furnizorului diferența până la 1.000 lei reprezentând costul de achiziție. Diferența de 50 lei cine o suportă? Păi, așa cum e scrisă ordonanța, rezultă că furnizorul. De facto, prin acest mecanism furnizorul este obligat să facă pierdere, întrucât este nerezonabil să presupui că un furnizor nu are și costuri de personal, call-center, dezechilibre, finanțare – să nu uităm că statul nici acum nu a plătit compensarile pentru noiembrie, etc”, a scris pe facebook Martin Moise.
”Întrucât același mecanism se aplică și la casnici, respectiv toți consumatorii din România sunt plafonati, se poate spune că practic furnizorul pe întreaga sa activitate este obligat să facă pierdere. Nu sunt un mare fan al furnizorilor, mai ales al celor mari, întrucât au făcut multe rele în trecut. Dar nu toți sunt “hoți” și în niciun caz nu pot admite că în România, prin lege, unui întreg sector economic îi este impus să facă pierdere. Azi sunt furnizorii, mâine poate fi industria alimentară, poimâine HORECA, și așa mai departe. Precedentul este extraordinar de periculos, este profund abuziv și nu are de a face cu principiile liberale ale unei economii de piață. Este cu atât mai revoltător că o astfel de măsură este luată de un guvern condus de liberali cu un ministru al Energiei tot liberal. Au rămas liberali doar cu numele.
Stau și mă întreb, orice investitor, în orice domeniu economic, când vede așa ceva, oare ce spune – are sens să investesc într-un stat care prin lege mă poate obligă să fac pierdere? Oare cât ne va costă că și Țară acest lucru pe termen mediu și lung? Câți investitori vor spune: România este o țară bananieră, nu investesc acolo sau dacă o fac, o fac doar pentru marje și profituri uriașe! Populația și economia trebuiau într-adevăr ajutate să depășească criză energetică îngrozitoare, însă problematica este din nou incompetența administrației care încearcă să rezolve o problema și de fapt generează una și mai mare”, a conchis vicepreședintele Patres.
