###author###
Ştirea conform căreia Germania ar fi renunţat total la explorările şi exploatările hidraulice circulă de câteva zile mai ales pe site-urile de socializare, în încercarea de a deturna atenţia opiniei publice de la realitate.
Intoxicarea opiniei publice cu informaţii inexacte nu este ceva nou, mijloace similare au fost folosite în istoria umanităţii de mii de ani şi niciodată în scopuri altruiste. Mai precis, în istoria modernă, de la comisarii însărcinaţi cu propaganda, la cele mai mari firme de PR, s-a folosit o informaţie de cele mai multe ori trunchiată, în scopuri politice sau comerciale.
În urma conflictului din Ucraina, a devenit tot mai clară nevoia de independenţă energetică, iar România nu face excepţie – chiar dacă stă foarte bine din acest punct de vedere. Suntem pe locul al treilea în Europa, conform anumitor statistici, la capitolul independenţei energetice şi cu toate astea vindem gaze scump, la preţ oligopolist.
A devenit tot mai clară nevoia de independenţă energetică
Adevărul este că preţul gazelor nu va fi neapărat mai mic dacă explorările de şist au succes şi începe exploatarea, însă ar putea fi corelat cu preţurile pieţei internaţionale şi asta ar însemna chiar azi un preţ mai mic.
Germania pare să deţină soluţii viabile pentru orice, de la fotbal la afaceri şi politică. Germania se bucură de credibilitate, iar România nu. Este foarte uşor să distrugi credibilitatea în România, şi s-a văzut clar, în cazul Pungeşti, cât de mult zgomot s-a făcut pentru nimic. Explorările nu au cauzat nici un fel de catastrofă ecologică, iar sătenii au protestat degeaba, pe baza unor informaţii eronate.
Expoatarea este cu totul altă poveste, însă pe măsură ce tehnologia avansează, cu siguranţă în viitorul nu prea îndepărtat pot avea loc forări fără să fie afectat mediul. Conform unor cercetători români, această tehnologie nepoluantă există deja şi poate fi folosită fără probleme şi pentru puţurile de mare adâncime.
Noi propuneri privind explorarea gazelor de şist
Între timp, Germania a emis, prin Ministerul Economiei şi Mediului, noi propuneri privind explorarea după gaze de şist la adâncimi mai mari de 3.000 de metri. Conform Forbes, guvernul german va efectua propriile evaluări privind impactul fracturării hidraulice asupra mediului, care presupune forarea cu apă, nisip şi substanţe chimice sub presiune.
Germania are, conform estimărilor, rezerve de 2,3 trilioane de metri cubi de gaze de şist, iar producţia de gaze prin metoda clasică a scăzut cu 10% atât în 2012, cât şi în 2013, după interdicţia privind folosirea fracturării. Dacă fracturarea va fi permisă, producţia de gaze ar putea creşte semnificativ, iar preţurile combustibililor şi electricităţii vor scădea în Germania, ţară cu cele mai mari preţuri ale electricităţii din Uniunea Europeană de la implementarea planului de tranziţie de la o producţie preponderent nucleară la una regenerabilă, începând cu 2011. Preţul electricităţii pentru gospodării a crescut astfel cu 80% în termeni reali, între 2010 şi 2013. Exploatarea gazelor de şist ar face mai competitivă şi industria germană în raport cu cea din SUA, de pildă, unde companiile beneficiază de preţuri mult mai mici pentru gaze naturale.
Scopul noilor principii emise de guvern este să testeze apele, din punct de vedere politic. Fracturarea hidraulică nu se bucură de popularitate în Germania, iar reacţia publicului va fi evaluată cu atenţie de guvern înainte de a lua măsuri concrete. Nu s-a ajuns încă la o concluzie finală în nici o direcţie şi este greu de crezut că guvernul va acorda licenţe companiilor pe scală largă pentru exploatarea rezervelor neconvenţionale în următorul an, scrie Forbes.
Germania va admite folosirea fracturării hidraulice dacă va putea fi efectuată fără să afecteze mediul
Însă emiterea noilor măsuri indică faptul că guvernul german caută o soluţie de mijloc cu opozanţii frackingului, iar guvernul va admite folosirea acestei tehnologii dacă va putea fi efectuată fără să dăuneze mediului, conform Forbes.
În România, situaţia este mult mai neclară, asta şi din pricina instabilităţii politice. Însă, dacă Germania va da undă verde, în următorii doi ani, fracturării hidraulice, probabil pe fondul apariţiei unor noi tehnologii nepoluante, de ce s-ar opune România?
Fundaţiile şi organizaţiile care trăiesc (a se citi fac business) din opoziţia faţă de fracturarea hidraulică îşi vor găsi alte surse de venit. Şi probabil că România va beneficia, odată cu creşterea producţiei şi a exporturilor şi de preţuri mai mici la gaze.
Pe de altă parte, utilizarea vechilor tehnologii poluante, care ar duce la catastrofe ecologice, ar însemna sfârşitul politic al oricărei guvernări, iar decizia politică nu va merge niciodată spre o astfel de soluţie (vezi cazul gabriel Resources-Roşia Montană). Însă înainte de a respinge cu totul o idee, pe baza unor informaţii trunchiate, ar trebui să ne amintim şi unde suntem din punct de vedere geopolitic. Şi câte sute de mii de şomeri vrem să avem în următoarea perioadă, şi cine le va plăti şomajul, conform atât de disputatului plan al MTO (obiectivelor pe termen mediu).
