Europa este cel mai mare bloc comercial din lume și totuși energia și libera circulație a energiei electrice rămân tărâmuri guvernate de parlamentele naționale. Interesele proprii și lipsa de cooperare pe probleme de interconectivitate și securitate a aprovizionării țin Europa în urmă în lupta pentru asigurarea securităţii energetice, scrie pentru EurActiv analistul Thomas Becker, Chief Executive Officer al Asociatiei Europene a Energiei Eoliene (EWEA).

„Recent, mi-am exprimat dorința pentru cele 28 de state membre ale Uniunii Europene să adopte o abordare unitară cu privire la crearea unei piețe unice a energiei”, spune Becker.

Orice mișcare spre un sistem energetic integrat în Europa nu ar avea nevoie doar de o doză semnificativă de voință politică, ci, de asemenea, şi de o schimbare remarcabilă în politica europeană.

Recenta numire a președintelui Consiliului European, în persoana prim-ministrului polonez Donald Tusk, a adus această problemă în prim-plan din nou.

Chiar dacă este pro-cărbune, Tusk este, de asemenea, un campion ferm al unei uniuni europene a energiei.

„Și, în timp ce viziunea sa referitoare la o astfel de uniune poate fi o prostie, nu am putut fi de acord mai mult cu sentimentul său pentru o politică energetică comună, elaborată de parlamentarii de la Bruxelles.”

Tusk a indicat cu precizie unul dintre punctele slabe strategice ale Europei pentru o regiune care importă 54% din energia sa, cea mai mare parte din Orientul Mijlociu și Rusia.

„Ca urmare a dependenţei de aceste regiuni volatile, securitatea energetică este sacrificată, industria suferă, iar consumatorii sunt ţapi ispăşitori, şi nu din vina lor. Astăzi, trăim într-o uniune care se întinde de la Cercul Polar la Strâmtoarea Gibraltar, cu o mișcare liberă a bunurilor și serviciilor. Europa este cel mai mare bloc comercial din lume și totuși energie și libera circulație a energiei electrice rămân într-un segment guvernat de parlamentele naționale”, a mai spus Becker.

Interesele și lipsa de cooperare în anumite probleme, în special în interconectivitate și securitatea furnizării, țin Europa în urmă în lupta pentru securitatea energetică adevărată. Aceste două aspecte și climatul în sine sunt în mod vădit europene, nu naționale.

„Aici, am identificat două domenii-cheie în care reforma este critică. Primul pas este ca guvernele naționale să renunțe la dominația lor asupra politicii interne de energie.”

Asigurarea energiei ieftine pentru consumatori și industrie nu este pur și simplu posibilă, atunci când decizii care ar putea afecta statele membre vecine sunt privite prin prisma agendelor politice naționale.

„Avem în prezent un sistem în care 28 de miniștri ai energiei sunt obligați să se lupte cu 28 de miniștri de finanțe, care, la rândul lor tratează sursele interne de energie ca pe o vacă de muls pentru a susține bugetul public. Adăugăm la acestea 28 de organisme de reglementare care stabilesc standarde disparate și de coordonare ale Europei pe politici energetice, şi totul devine un mozaic de inconsecvență și contradicție.”

Pentru ca o adevărată piață europeană a energiei să funcționeze, trebuie să existe o singură competență a UE pe politica energetică, un organism de supraveghere unic susținut de un singur mecanism de soluționare și un fond comun de infrastructură care să ducă mai departe integrarea, consideră Becker.

„Pentru a realiza pe deplin această viziune, șefii de state ar trebui să ia în considerare redeschiderea Tratatului Uniunii Europene, după modificarea nefastă a tratatului de la Lisabona, care nu a reușit să abordeze provocările economice ale unui set tot mai diversificat de state membre.”

La fel ca uniunea bancară și formarea post-război a Comunităţii Oţelului şi Cărbunelui, a fost nevoie de o criză pentru a suscita factorii de decizie politică în acțiune și pentru a crea o Europă mai aproapiată.

„Acum, cu criza Ucraina în plină desfăşurare, este rândul energiei. Sper doar că liderii europeni vor afișa același apetit pentru schimbare în acest moment crucial. Viitorul uniunii noastre și aprovizionarea cu energie depinde de el”, a conchis Becker.

Sursa

Euractiv