Nuclearelectrica a preferat să importe uraniu din Canada şi a lăsat Compania Naţională a Uraniului fără surse de venit în 2016, pentru a-şi menţine costurile sub control şi a menţine în siguranţă funcţionarea FCN Piteşti şi operarea CNE Cernavodă. Într-un comunicat de presă explicativ, SN Nuclearelectrica SA oferă informaţii detaliate în legătură cu circumstanţele şi argumentele acestei decizii.

„România are un ciclu nuclear complet şi îl vom păstra. Este un avantaj competitiv şi vrem să îl menţinem”, declara recent ministrul Energiei Victor Grigorescu. Un obiectiv lăudabil, pus în pericol de ultimele evoluţii: producătorul de apă grea este aproape de faliment, iar CNU are director nou, dar a rămas fără business.

Modificări unilaterale ale clauzelor contractuale

În comunicat, Nuclearelectrica afirmă că în 2014 a încheiat un contract de furnizare de pulbere sinterizabilă de UO2 cu Compania Naţională a Uraniului pentru o perioada de 36 de luni la un preţ de 475 lei/kg UO2, „preţ ce putea fi ajustat cel mult o dată la 12 luni, prin negociere, în situaţii justificate, încheindu-se în acest sens acte adiţionale la contract cu acordul părţilor”.

CNU a livrat, conform contractului, UO2 la preţul negociat de 475 lei/kg UO2 o perioadă de aproximativ 2 ani. În luna 2015, „CNU a notificat SNN că nu mai poate realiza livrarea de UO2 la preţul negociat şi agreat cu SNN de 475 lei/kg şi a pus în vederea SNN că nu va realiza livrarea efectivă de UO2 aferentă lunii decembrie 2015”, precizează sursa citată.

„Din punct de vedere economico-financiar, preţul ofertat de CNU este mult mai mare decât preţul de piaţă şi cu 76% mai mare decât preţul agreat prin contract între SNN şi CNU în anul 2014, fiind imposibil de susţinut financiar de SNN”, subliniază Nuclearelectrica.

Majorare de preţ nesustenabilă

Nuclearelectrica a considerat că „acceptarea acestei majorări semnificative de preţ, coroborat cu faptul că în anul 2016 producţia de energie a SNN va fi mai mică din cauza opririi planificate extinse a Unităţii 1 CNE Cernavodă şi cu preţul energiei pe piaţă competitivă, ar conduce la vânzarea producţiei SNN sub costul de producţie şi chiar la înregistrarea de pierderi financiare”. Majorarea cu 228% a preţului nu a fost justificată de CNU şi a dus preţul mult peste nivelul pieţei, susţine Nuclearelectrica. În plus, dacă „tranzacţia se realizează la un preţ pe care autorităţile fiscale îl consideră că fiind mai mare decât preţul pieţei, atunci diferenţa şi taxa pe valoarea adăugată aferentă ar deveni cheltuieli nedeductibile, îngreunând şi mai mult situaţia SNN”.

Mi-e milă de tine, dar de mine…

„SNN înţelege situaţia dificilă a CNU, motiv pentru care SNN a abordat cu bună-credinţă şi disponibilitate negocierile cu CNU, acordând chiar şi un termen de remediere şi posibilitatea de a încheia un act adiţional la contract”, apare în comunicat. În lipsa unei abordări mai flexibile din partea CNU, SNN a iniţiat în luna decembrie 2015 o procedură competitivă de urgenţă între cei doi furnizori calificaţi, CNU şi Cameco Inc Canada. „Ca urmare a analizei ofertelor de preţ, SNN a declarat câştigătoare compania Cameco, preţul ofertat de acest furnizor fiind preţul cel mai mic dintre cele două oferte, cu mult sub preţul ofertat de CNU, la nivelul preţului de piaţă, cu toate taxele incluse”, ceea ce permite ca Nuclearelectrica să deţină necesarul de UO2 pentru funcţionare în condiţii normale.

Cele două reactoare la Cernavodă asigură circa 20% din necesarul de consum de energie naţinal. România este singura ţară din regiune care deţine ciclul nuclear complet, constituit din extracția de uraniu (CN a Uraniului), procesarea materiei prime (FCN Pitești), utilizarea în instalații de producție (CNE Cernavodă) și producția de apă grea (RAAN Drobeta Turnu Severin).

În octombrie 2014, ministrul Energiei insista asupra necesităţii ca procesul de integrare dintre Compania Naţională a Uraniului şi Nuclearelectrica să avanseze şi promitea să “intervină”. În prezent, sindicaliștii din CNU contează pe preluarea uraniului de către statul român, acţiune posibilă prin eventuala aprobare a unui act normativ prin care CNU să livreze producţia către Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale.