Numai șaisprezece țări din cele 197 care au semnat Acordul de la Paris au definit un plan național de acțiune privind clima suficient de ambițios pentru a-și îndeplini promisiunile, potrivit unei înștiințări lansate înainte de conferința crucială a COP24 privind clima din Katowice (Polonia) din decembrie.
Cele 16 țări sunt: Algeria, Canada, Costa Rica, Etiopia, Guatemala, Indonezia, Japonia, Macedonia, Malaezia, Muntenegru, Norvegia, Papua Noua Guinee, Peru, Samoa, Singapore și Tonga.
„Analiza noastra arată că țările își implementează lent angajamentele asumate în legislația și politicile naționale (NDC), sau angajamentele climatice, în jargonul ONU”, se arată în raport, potrivit Euractiv.com.
Punerea în aplicare a Acordului de la Paris se bazează pe transpunerea de către țări a angajamentelor stabilite în cadrul NDC, în legislațiile și politicile naționale care, la rândul lor, definesc obiective interne cuantificate și măsurabile, a explicat nota.
Cu toate acestea, consideră că această interpretare este incompatibilă cu promisiunile climatice ale țărilor, situație care ridică îndoieli cu privire la probabilitatea de a atinge obiectivele Acordului de la Paris, avertizează aceasta.
Studiul „Alinierea obiectivelor naționale și internaționale privind schimbările climatice” a fost lansat de Institutul de Cercetare Grantham privind Schimbările Climatice și de Mediu și de Centrul ESRC pentru Economie și Politică în domeniul Schimbărilor Climatice, atât la Școala de Economie și Științe Politice din Londra.
El compară obiectivele cuantificate așa cum sunt definite în NDC-urile țărilor și implementarea lor efectivă în legile și țintele naționale, pentru a verifica coerența lor în ceea ce privește termenele, definițiile și ambițiile.
„Având în vedere că există deja un decalaj între obiectivele din Acordul de la Paris și din NDC ale țărilor, este recomandabil ca țările să sporească strictețea și transparența obiectivelor actuale, așa cum sunt acestea exprimate în legile și politicile lor naționale”, a sugerat nota.
„Acesta este un pas important către o mai mare transparență în ceea ce privește credibilitatea țărilor pentru a-și atinge obiectivele.”