Prin legislație pot fi introduse realități noi (actori în piață, comportamente, obligații etc). Totuși, legislația națională trebuie să țină cont de realitățile pre-existente: specificul geologic, infrastructură, valori de consum etc, precum și de reglementările și acordurile suprastatale aflate deja în vigoare. Una dintre aceste realități care se plasează în afara spațiului de influență al legislației și reglementărilor interne este modul de funcționare a marilor instituții de finanțare, fără de care proiectele de anvergură nu pot fi imaginate, nicidecum demarate. În contextul amplei revizuiri a cadrului legal, fiscal și de reglementare în curs în România, prezentarea pe care Oana Mogoi, responsabilă de Sectorul de Energie în cadrul ING Bank România, a susținut-o la Energy Strategy Summit 2018, pe tema reserve based lending este de maximă actualitate.

Mulțumesc organizatorilor pentru inițiativă și pentru invitație și colegilor mei din panel, alături de care mă simt onorată să vorbesc astăzi. Dacă se întreabă cineva din sală de ce este prezentă o bancă alături de unii dintre cei mai importanți specialiști din industrie, voi oferi acum o explicație. În primul rând, este vorba de potențialul pe care îl are acest sector și de contribuția lui la securitatea energetică și la dezvoltarea economiei românești. În al doilea rând, este vorba despre sursele de finanțare a investițiilor, finanțarea bancară fiind evident, una dintre acestea. În al treilea rând, ING are un interes crescut în sectorul energetic și o strategie aferentă. Noi avem o abordare sectorială; ne-am segmentat activitatea pe principalele industrii pe care le considerăm importante în dezvoltarea economiei unei țări. Avem aceeași structură în toate regiunile unde suntem prezenți, iar aceasta înseamnă o abordare unitară, și totodată, o bună specializare. Concret, știm în orice moment cine se ocupă de sectorul de energie și de sub-sectoarele acestuia, în orice țară în care ING este prezent, fie că vorbim despre continentul american, de Europa, de Orientul Mijlociu, de Asia sau de Asia de Sud Est.

Practic, putem colabora cu colegii noștri din toate aceste zone, astfel încât să ne asigurăm că oferim clienților o experiență unică care se transpune în cele mai bune practici folosite în toată lumea, testate și de succes.

Sunt două considerente pentru care am ales să vorbesc despre zona de petrol și gaze, mai precis despre finanțările sectorului de Upstream, prin mecanisme de tip reserve based lending, care sunt relativ noi chiar și la nivel global – prima fiind încheiată abia în anii ‘70 –, dar sunt utilizate pe o scară mult mai largă decât în România. Primul considerent este legat de potențialul pe care îl are România ca țară, prin resursele pe care le deține, lucru dovedit și de ultimele descoperiri, atât onshore, cât și offshore. Al doilea aspect este legat de experiența pe care ING o are în finanțarea sectorului Upstream, atât pe plan local, dar mai ales pe plan internațional. În România s-a încheiat o singură tranzacție de tip reserve based lending, iar ING a fost una dintre băncile participante. Ne dorim și alte tranzacții de acest tip, pentru că știm să le abordam, avem o strategie la nivel de grup în acest sens și putem apela oricând la expertiza colegilor noștri ING din toată lumea.

Voi detalia abordarea noastră față de astfel de proiecte, respectiv elementele esențiale pe care le luăm în considerare.

Calitatea investitorului

În primul rând, ne uităm la investitor, pentru că în spatele oricărei companii se află oameni care fac să meargă lucrurile mai bine sau mai puțin bine. Foarte importantă este experiența probată în domeniu, iar întrebările pe care pe care ni le punem sunt: în câte proiecte a mai fost implicat investitorul?, care a fost rata lor de succes?, este activitatea de exploatare unul din obiectele principale de activitate?, este investitorul deschis și transparent?, are încredere în business-ul lui?, are capacitatea financiară și tehnică de a aduce proiectul într-o fază bancabilă?

Analiza juridică

După cum știm, acest gen de proiecte implică perimetre vaste de teren, fie că vorbim de zona de explorare-exploatare, fie că vorbim de zona de infrastructură, inclusiv cea de racordare la rețelele de transport sau distribuție. În consecință, trebuie să ne asigurăm că dreptul de proprietate este corect obținut încă de la început, astfel încât să putem remedia eventualele probleme, dacă acestea există. Trebuie să verificăm partea de permise și autorizații, pentru tot ciclul de viață a unui zăcământ, de la faza de explorare, până la cele de construcție și de exploatare comercială. De asemenea, trebuie să ne uităm la acordul petrolier; în general, această analiza juridică se externalizează, de ea ocupându-se o casă de avocatură. Aici, într-adevăr, vorbim de o procedură ceva mai dificilă, prin prisma faptului că informațiile legate de aceste resurse sunt considerate secret de serviciu, în consecință accesul la ele este mai greu de obținut.

Calitatea părților implicate în proiect

Apoi ne uităm la toate părțile implicate in proiect, de la furnizorii de echipamente și tehnologie, până la constructori, fie că sunt cei care forează sondele, fie că sunt cei care realizează infrastructura. Este foarte important cine sunt acești furnizori, ce experiență au, care este capacitatea lor financiară în raport cu obligațiile pe care și le-au asumat în contractele respective, respectiv termene fixe de livrare, prețuri fixe și ce garanții se oferă dacă acestea nu sunt respectate. Un alt aspect pe care îl luăm în considerare, și care face obiectul unui due dilligence tehnic, este tehnologia în sine, tehnica de forare, adâncimea la care se forează și bineînțeles partea de analiză de rezervă pe care o să o dezvolt imediat.

Planul de afaceri

Cel mai important aspect este legat de business plan. Analiza acestuia implică analiza de venituri și cheltuieli și analiza cash flow-ului, cu scopul de a calcula un flux financiar stabil și predictibil care să asigure nu doar rambursarea creditului, ci și toate obligațiile asumate în acordul petrolier, în planurile de dezvoltare ale zăcământului depuse la ANRE, precum și toate taxele pe care pe care acest sector la implică, deoarece fără aceste elemente proiectele nu pot continua.

În zona de venituri, avem două componente: producția și prețul. Producția este bazată pe studiul de rezervă, care de obicei se confirmă de o terță parte, trebuie să fie aprobat și depus la ANRM și este actualizat anual. Scopul acestui exercițiu este să identificăm producția viitoare cu anumite probabilități. Vorbim despre acei 1p, 2p, 3p – producția cu probabilitatea de 90%, de 50%, de 20% – care ne dau o indicație asupra riscurilor asociate exploatării rezervelor. Băncile în general se uită la indicatorul 1p, la rezervele dovedite; acestea pot fi deja dezvoltate sau nedezvoltate. Dezvoltate înseamnă că sondele sunt deja în operare, iar, în această situație, este foarte important să știm de când anume operează și unde se află producția pe curba de declin. Dacă urmează a fi dezvoltate, în mod evident trebuie să știm care este CAPEX-ul viitor și trebuie să includem în calcul riscul de dezvoltare a unei sonde, deoarece știm că nu tot timpul un foraj scoate la suprafață ceea ce ne dorim.

În ceea ce privește venitul prognozat, prețul gazului sau al petrolului este foarte important. Cum s-a explicat și mai devreme de către antevorbitorii mei, într-adevăr, finanțatorii solicită contracte pe termen lung, de preferat cu preț fix, încheiate înainte de acordarea finanțării. Este foarte important și riscul de contrapartidă, pentru că dacă se încheie un contract pe termen lung cu o companie care după doi ani, de exemplu, nu își mai onorează obligațiile, practic nu va mai exista contract!

Fără aceste contracte, lucrurile se complică. Va trebui să ne uităm la cum va evolua consumul, cum va evolua prețul, ce strategii are țara în legătură cu aceste resurse (vrem să le utilizăm intern?, vrem să le exportăm?, avem posibilitatea de export?, în ce măsură? etc). O astfel de analiză este complicată și oricum comportă riscuri legate de evoluția pieței, din acest motiv rețeta internațională prevede existența acestor contracte ca și element important al finanțării.

În ceea ce privește partea de cheltuieli, în afară de cele standard, de operare, trebuie să ne asigurăm că se plătesc toate taxele, fie ele redevențe, taxe speciale și așa mai departe, elemente care comportă și risc legislativ.

Riscul legislativ este diferit de celelalte riscuri la care se supune un proiect din sectorul de energie. Pentru celelalte riscuri, piața oferă instrumente de diminuare, în timp ce, în cazul riscului legislativ, practic, nici finanțatorul și nici investitorul nu au absolut niciun control real. Un cadru legislativ volatil implică mai multe scenarii de senzitivitate aplicate business plan-ului, deci un nivel mai mic al cash flow-ului estimat, care are impact direct în dimensionarea unei finanțări. Concluzia este că investitorul resimte un dublu impact din cauza riscului legislativ; pe lângă riscul ca atare, al doilea efect este o finanțare mai mică, deci practic o contribuție mai mare din partea investitorului sau o dezvoltare mai lentă a zăcământului. Aceasta influențează decizia operatorului de a investi în alt sector care este mai puțin dependent de zona de reglementare sau poate mai remunerativ.

Urmează apoi calculul cash flow-ului operațional, pe care îl aducem în prezent folosind o rată de discount, care de obicei este rata de dobândă. Ajungem astfel la o valoare pe care o comparăm cu indicatori specifici pentru astfel de finanțări, respectiv LLCR (Loan life coverage ratio) și FLCR (field life coverage ratio), care au niveluri de referință – 1,4-1,5, respectiv, 1,7-1,8. În urma comparației ajungem la un raport de finanțare de 65%, maxim 70% credit bancar. Mai sunt alte aspecte la care ne uităm, cum ar fi buffer-ul de rezervă; vom compara în permanență valoarea împrumutului cu nivelul volumelor care mai sunt de extras, pentru că în general trebuie să existe un buffer de minim 25%.

Acestea sunt elementele pe care le analizăm și pe care le luăm în considerare în dimensionarea unei finanțări. Interesul nostru se manifestă de-a lungul întregului ciclu economic, de la zona de Upstream, până la Midstream – transport, distribuție și Downstream și, în general, la întregul sector de energie.