Frica a cedat locul lăcomiei în investiţiile cu obligațiuni energetice riscante din SUA. Dupa căderea preţului petrolului de anul trecut, care a afectat toată industria energetică din SUA și a stârnit temeri referitoare la o serie de posibile falimente corporative, investitorii însetaţi de randamente mari s-au întors pentru a beneficia de chilipiruri pe piaţa secundară, scrie Financial Times.

Pe măsură ce prețul petrolului s-a stabilizat în jurul valorii de 50 dolari pe baril și investiţiile potenţiale în alte forme de datorie corporativă – în afara obligațiunilor guvernamentale – au rămas la valori nesemnificative, investitorii au devenit ceva mai optimişti. După ce a urcat în decembrie la mai mult de 10%, media randamentului titlului obligatar riscant al SUA din energie a scăzut în prezent la 8,8%. Firmele de private equity şi fondurile speculative s-au grăbit să mobilizeze capital pentru a ajuta companiile energetice cu finanțare proaspătă.

Cu toate acestea, unii analiști și investitori susțin că este prea devreme pentru ca investiţiile să se întoarcă fără discriminare la o parte a pieței care este de așteptat să rămână sub presiune intensă în următorii ani. În timp ce prețurile la petrol sunt mai stabile, ele rămân cu mult sub un nivel la care companiile mai slabe din energie pot rămâne profitabile.

Multe companii nu pot supraviețui mai mult de doi ani cu preț scăzut la petrol

În timp ce obligațiunile riscante din SUA sunt per total atractive, „obligațiunile energetice arată în continuare prea bine”, susține James Swanson, Director de investiții al MFS, care gestionează active de aproximativ 445 de miliarde de dolari. „Multe din aceste companii nu pot supravieţui pe o piaţă în scădere [a petrolului]mai mult de doi ani.”

Unele nu vor supraviețui nici măcar doi ani. Quicksilver Resources din Texas și American Eagle Energy din Colorado au dat faliment la începutul acestui an și un alt foc de avertisment a venit de la Samson Resources săptămâna trecută, care a avertizat că ar putea avea nevoie de ajutorul procedurii insolvenţei americane (Chapter 11) pentru a-şi putea gestiona debitele.

Prețul pentru emisiunea de obligațiuni de 2,25 miliarde dolari al producătorulrui de petrol și gaze, cu scadenţă în 2020, s-a prăbușit la aproximativ 20 de cenţi pentru un dolar, de la valoarea nominală din vara anului trecut, subliniind cât de repede companiile și investitorii lor au fost prinşi pe picior greşit de colaps. Aceste companii, probabil, nu vor fi ultimele care se vor lupta să-şi păstreze statulul de firmă solventă.

13% dintre firmele cu perspective pesimiste sunt din industria energetică

Standard & Poor’s păstrează o listă a companiilor slabe la nivel global din seria „celor mai slabe verigi” – cele cu rating B- sau mai mic, sau cele cu perspective negative. Din cele 13 nou-intrate în acest clasament, în luna martie, șapte au fost din sectorul de petrol și gaze. Din cele 157 de companii de pe lista „cu verigi slabe” monitorizate de agenţie, 13% sunt din industria energetică. Pericolele care pândesc industria sunt deja reflectate în prețul de obligațiuni riscante din energie din SUA, care rămân pe un teritoriu neatractiv, în pofida recentelor creşteri.

Randamentul mediu actual de 8,8% al acestora, poate fi comparat cu cele 6,6% pentru indicele generalist al obligațiunilor cu randament ridicat al Barclays. După înlăturarea sectorului energetic și a randamentului mediu al datoriilor din această serie, el scade la 5,7%. Profiturile potențiale mari din titluri mai sigure sunt foarte rare. Indicele global Barclays Agregat – „Agg”, care acționează ca un punct de referință pentru mulți investitori în obligaţiuni – oferă o medie a randamentelor de doar 2%.

Tracy Wright, managerul unor fonduri cu randament ridicat de obligaţiuni al Pioneer Investments, acceptă că va exista un val de căderi ale companiilor cu rating mai slab din energie, în SUA, dar subliniază faptul că multe firme renunţă la investiții, taie agresiv costurile și apelează la resurse de capital pentru a rezista crizei.

Ea susține că scăderea prețului petrolului este cauzată în primul rând de o saturare în aprovizionare, mai degrabă decât de un deficit de cerere fundamental, care este mai ușor de a depășit, întrucât aceste reduceri de investiții în cele din urmă începe să muște din producţie. „Suntem deja într-o zonă a prețurilor cu o perspectivă destul de negativă pe termen scurt și mediu”, spune Wright. „Dacă sunteți dispuşi să aveţi răbdare, există încă valoare (a investiţiei – n.r.) în acest domeniu.”

WTI s-a mărit cu aproape zece dolari în aproape o lună

Există și semne încurajatoare. Arabia Saudită a redus duminică din discountul oferit clienţilor din Asia, indicând o majorare a cererii. West Texas Intermediate, valoarea de referință a țițeiului SUA, a urcat la aproape 52 de dolari pe baril de la un minim de 43 de dolari la mijlocul lunii martie, oferind sprijin suplimentar pentru obligațiunile cu risc din sfera energiei americane.

Perspectivele pentru o recuperare semnificativă rămân tulburi, totuşi. Unii experți văd un nou risc de recesiune dacă petrolul iranian, acum sub embargo, se întoarce pe piețele mondiale de anul viitor, după acordul internațional privind programul nuclear iranian. Țițeiul şi-a revenit puternic în această săptămână, în ciuda acordului, dar Harish Sundaresh, director de portofoliu la Loomis Sayles, a susținut la un eveniment media de săptămâna trecută că „este, probabil, doar o chestiune de timp, până ce aceşti barili vor intra pe piață”.

Chiar dacă prețul petrolului nu ia o altă întorsătură spre mai rău, mediul actual se va dovedi inospitalier pentru multe companii, au avertizat analiștii Deutsche Bank într-un raport recent: „Cu cât rămânem mai mult la un nivel critic al preţului petroului, cu atât mai mare e probabilitatea unui rezultat negativ pentru acest sector.”