Acasă » Electricitate » Ordonanța împotriva industriei energetice – primele 3 probleme

Ordonanța împotriva industriei energetice – primele 3 probleme

5 septembrie 2022
Electricitate
Gabriel Avăcăriței

Avem încă o dată, în vigoare deja, o ordonanță de urgență care dă peste cap industria energetică din România și care riscă “grăbirea semnificativă a colapsului sectorului” (Mihai-Ionuț Vilt, Facebook). Listăm mai jos, cu minime explicații, principalele trei probleme ale acestui act normativ.

 

Arbitrariul

Nimeni dintre cei cu care am vorbit nu are o explicație pentru nivelul de 1.300 de lei pe MWh la care a fost impus plafonul maxim de decontare de către stat a prețului energiei electrice. Acesta „nu are legătură cu realitățile din piață”, spun furnizorii. Nu doar pentru că prețurile sunt în prezent cu mult mai mari, ci și pentru că gradul de subcontractare este foarte ridicat. O pondere importantă a volumelor de electricitate necesare pentru acoperirea consumului rămâne încă să fie contractată. Obligați prin lege să vândă consumatorilor la preț plafonat, furnizorii care ar cumpăra la un preț de peste 1.300 de lei pe MWh ar intra direct pe pierdere. ACUE vorbește despre “deteriorarea semnificativă a situației financiare a operatorilor economici din zona de furnizare și distribuție a energiei, întrucât le impune pierderi financiare și economice semnificative, nerecunoscute prin modalitatea de rambursare sau în tariful de distribuție”. Pe măsură ce furnizorii vor eșua în acoperirea necesarului de electricitate pentru clienții din portofoliu aceștia vor fi transferați în sarcina furnizorilor de ultimă instanță, care le rândul lor vor avea aceeași problemă. ”Cu toată responsabilitatea, ne simțim datori să atragem atenția asupra riscului ca, în situația foarte probabilă în care unii furnizori de energie electrică vor ajunge în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile de serviciu public, mecanismele specifice de furnizor de ultimă instanță să nu mai funcționeze efectiv și eficient. Preluarea unui portofoliu foarte mare de clienți de către ceilalți operatori desemnați nu va fi posibilă, având în vedere situația financiară precară a tuturor furnizorilor de energie și faptul că lipsa de lichiditate nu o să permită achiziții suplimentare de energie electrică, la prețurile actuale de pe piața angro”, susțin oficialii ACUE.

Un alt exemplu de măsură arbitrară este stabilirea contribuției la Fondul de Tranziție Energetică pentru activitatea de export prin raportare la prețurile din piața pentru ziua următoare (PZU). Potrivit metodei de calcul, statul va încasa diferența dintre prețul PZU din ziua anterioară tranzacției de vânzare la export și cel de cumpărare din România. Raportarea la PZU este nefericită, în condițiile în care exporturile se realizează în baza rezervării de capacitate, agreate și plătite la prețuri convenite cu mult timp înaintea livrării efective. Se instituie, de facto, o barieră comercială pentru exporturi, pentru situațiile în care prețul din contractul trader-ului cu clientul extern este sub prețul PZU, pentru că exportul de energie electrică devine nerentabil, prin efectul legii.

În fine, un ultim exemplu de măsură arbitrară este impunerea unei limite de profit de 2% pentru activitatea de furnizare, orice câștig suplimentar urmând să fie taxat 100%. Modul lacunar în care este expusă în textul OUG nu permite evaluarea cu oarece grad de certitudine a impactului acestei limite. Au apărut de aceea comentarii precum cel al lui Mihai-Ionuț Vilt: „Marja operaționala de “2% este semnificativ sub costul de finanțare, prin urmare, toate băncile își vor retrage banii de la toți furnizorii și probabil multinaționalele vor decapitaliza filialele locale”. Alți actori din piață reclamă faptul că “formula cu 2% nu acoperă toate costurile furnizorilor, între care costurile de tranzacționare și contribuția către ANRE”, iar “calculul lunar ignoră pierderile înregistrare inevitabil pe unele intervale, ca urmare directă a unora dintre instrumentele de contractare existente pe piață”. În plus, “profilarea și echilibrarea ar trebui excluse din aplicarea acestor măsuri, întrucât acestea induc pierderi care nu pot fi recuperate de către furnizori”.

 

Abordarea

Este posibil ca unele clarificări să vină în săptămânile următoare, dar abordarea intempestivă face rău industriei și a fost semnalată deja ca atare de asociațiile de profil. “Regretăm lipsa de comunicare și consultare autentică cu reprezentanții industriei energetice, atât mediul de afaceri cât și mediul asociativ”, a transmis CRE, într-un comunicat de presă. La rândul său, ACUE “face un nou apel la responsabilitate și la o colaborare autentică între autorități și industrie pentru analiza comună a datelor și asumarea unor decizii corecte”.

Într-o reacție imediată publicată pe Facebook, fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu observa că ar fi fost mai potrivit ca autoritățile de la București să aștepte câteva zile pentru a vedea care sunt “propunerile de reformă a pieței de energie europene”, înainte de a adopta măsuri „fără o consultare reală a opiniei publice și a părților interesate”. În opinia lui Răzvan Nicolescu, România se decuplează de Uniunea Europeană, adoptând măsuri care încalcă regulamentele europene, “într-o manieră ciudată, fără a enunța obiectivele măsurilor și impactul acestora”.

 

Atitudinea

În conferința de presă de după ședința de Guvern în care a fost adoptată OUG 119/2022, ministrul Energiei și ministrul Finanțelor Publice au răspuns la primele întrebări lansate de către ziariști. Cei doi au insistat să califice drept contribuție ceea ce este în mod evident o taxă, de altfel anunțată chiar de ministrul Virgil Popescu în zilele anterioare: “Ne gândim foarte mult la o impozitare a întregului lanț: producție, intermediere și furnizare”, a fost citat ministrul declarând pe 24 august. Fondul de Tranziție Energetică a primit un nume pe care eventual l-ar putea merita abia după suspendarea măsurilor de compensare și plafonare, întrucât pentru viitorul previzibil sumele colectate în acest fond, prin taxa nou instituită, vor fi folosite pentru a reduce presiunea financiară pe bugetul de stat.

Pe fond, niciuna dintre chestiunile de mai sus nu este ceva condamnabil; este dreptul statului să impună ce taxe consideră potrivite și să constituie orice tip de Fond. Este regretabilă însă tendința de limbaj dublu sau chiar nouavorbire (“newspeak”, G. Orwell), prin care pare a se încerca impunerea prin discurs a unei realități diferite de cea de fapt.

În aceeași linie se înscrie și tendința de victimizare a autorităților: ministrul Virgil Popescu a vorbit despre „interese de grup” și “atacuri” atribuite „speculanților din piață care își văd amenințate câștigurile”. La rândul său, Rareș Bogdan, prim-vicepreședinte PNL, a afirmat la Digi24 TV că “domnii de la ANRE în momentul ăsta subminează statul român și autoritatea Guvernului, a premierului și a nu mai puțin de 5 miniștri care au semnat această ordonanță”. Merită precizat că OUG 119/2022 a fost semnată inclusiv de președintele ANRE, Dumitru Chiriță, chiar în condițiile în care, potrivit G4Media, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a avertizat guvernul că ordonanța încalcă flagrant regulile europene pentru că limitează comerțul comunitar cu energie.

În fine, chiar după insistențele ziariștilor, cei doi miniștri au evitat să clarifice la ce se referă formula “vânzare succesivă”, din ordonanța nou adoptată. În text, aceasta este descrisă drept “vânzarea succesivă a unor cantități de energie electrică sau gaze naturale de către traderi și/sau furnizori cu activități de trading, în scopul vădit de a crește prețul” și “se sancționează de către ANRE cu amendă de 5% din cifra de afaceri”. O prevedere de asemenea importanță merita mai multe clarificări chiar de la sursă, chiar dacă responsabilitatea finală pentru definiție și identificarea celor pasibili de amendă revine reglementatorului. Deocamdată pare o sarcină imposibil de aplicat, dar poate conduce la restricționarea tranzacțiilor din piața de energie într-o perioadă tulbure, când este nevoie de maximă flexibilitate.

Autor: Gabriel Avăcăriței

Jurnalist experimentat atât în mass-media tradiționale, cât și în cele noi, Gabriel este redactorul șef al Energynomics din 2013. Excelentele sale abilități de comunicare, organizare a informației și editare sunt puse la treabă zi de zi, pentru a dezvolta proiectele platformei de comunicare Energynomics: site-ul, revista și evenimentele proprii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *