Pentru 37,3% dintre gospodării energia a devenit prea scumpă, depășind 10% din coșul zilnic de consum, conform datelor Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE), prezentate în cadrul dezbaterii „Evoluția sărăciei energetice în România, în contextul crizei”, ce a avut loc joi, 9 noiembrie. Totodată, două din zece gospodării (19,8%) și-au redus drastic consumul de energie pentru încălzire, aflându-se în sărăcie energetică extremă, situație ce afectează cu precădere gospodăriile din mediul rural.

Comparativ, în 2019, înainte de criza pandemică și de cea generată de războiul din Ucraina, procentul gospodăriilor aflate în sărăcie energetică pentru că au alocat pentru energie peste 10% din cheltuieli a fost de 27,4% dintre gospodării. Situația s-a agravat an de an: în 2020, procentul a ajuns la 33,3%, în 2021 – la 36,5%, iar în 2022 – la 37,3%.

De asemenea, sărăcia energetică extremă sau „ascunsă” (măsurată prin indicatorul M/2) afecta 16% dintre gospodării în 2019, ca în 2020 să ajungă la 19%, în 2021 – la 19,2%, iar în 2022 – la 19,8%. În zece ani, respectiv față de 2013, când procentul era de 12,2%, acest fenomen aproape s-a dublat ca amploare.

„Indicatorul 10% scoate în evidență gospodăriile care alocă mai mult de 10% din cheltuieli plății facturilor de energie, ceea ce îi împinge în situație de sărăcie energetică. Acesta este un indicator folosit mai des și care ne permite să facem comparații între țări. Indicatorul M/2 spune povestea gospodăriilor în sărăcie energetică ‚ascunsă’ sau extremă, adică a celor care consumă atât cât își permit: puțin. Acestea nu au costuri exagerate cu energia pentru că nu își permit să consume atât cât au nevoie pentru a se încălzi. Aproximativ 75% dintre gospodăriile care sunt în sărăcie energetică extremă provin din mediul rural”, declară Anca Sinea, vicepreședinte al Asociației Centrul pentru Studiul Democrației și coordonator ORSE.

Sărăcia energetică afectează tot mai mult și clasa de mijloc

De asemenea, un al treilea indicator ce măsoară sărăcia energetică este LIHC („Low Income, High Cost”). Indicatorul LIHC indică gospodăriile care după ce își plătesc factura de energie, cad sub pragul de sărăcie. Cu alte cuvinte, arată acele gospodării care sunt constrânse să facă o alegere între costurile cu energia și alte costuri lunare necesare traiului. Indicatorul LIHC arată că 21% dintre gospodării s-au aflat în această situație în 2022, dublu față de nivelul din 2021 și 2020 de 10,5% și mult peste nivelul din 2019, când era de 7,8%. Evoluția pe zece ani arată că în 2013 procentul era de 12,3%, conform datelor agregate de ORSE.

Cel de-al patrulea indicator privind sărăcia energetică analizat de ORSE este 2M – acesta indică acele gospodării care au un consum mai mare decât consumul obișnuit (mediana națională în raport cu comportamentul de consum). Indică de obicei locuințele care au pierderi mari de căldură și pentru care efortul de încălzire a spațiului este foarte mare. Nevoia de confort presupune un cost mare pentru aceste locuințe. Indicatorul 2M arată că 21,7% dintre gospodării se aflau în această situație în 2022, față de 19,5% în 2021, 20,5% în 2020, 18,9% în 2019 și 11,9% în 2013. Indicatorul este comparabil în mediul rural și urban, ceea ce indică o problemă egală de eficiență energetică în locuințele de la țară și de la oraș.

Pe praguri de venit, populația din primele decile (cei mai săraci cetățeni) este cea mai afectată de sărăcie energetică, în această categorie regăsindu-se și marea majoritate a celor care se încălzesc cu lemn sau alți combustibili solizi.

Însă datele din ultimii ani arată o creștere alarmantă a fenomenului sărăciei energetice în rândul decilelor medii de venit, adică al cetățenilor din clasa de mijloc (până la decilele 5 și 6). Conform indicatorului LIHC, jumătate din populația aflată în această categorie de mijloc este afectată de facturile mari la energie.