”Avem nevoie de reglementări corecte și realizabile în privința sistemului de tranzacționare a emisiilor (ETS) al UE. În prezent, ETS-ul propus de UE după 2020 creează, pentru producătorii de oțel din Europa, costuri pe care nu le au competitorii noștri la nivel mondial”, spun 58 de directori din industria siderurgică europeană în cadrul unei scrisori deschise adresate liderilor UE.
”Acest lucru amenință locurile de muncă din industrie și investițiile în siderurgia europeană. Avem nevoie de un ETS al UE, care să schimbe modul în care se produce oțel, nu locul unde se produce”, spun semnatarii.
Ei afirmă că sistemul european de comercializare a cotelor de emisii (ETS) reprezintă cea mai mare și cea mai ambițioasă piață a dioxidului de carbon din lume.
”Industria europeană a oțelului și-a luat angajamentul de a reduce emisiile de dioxid de carbon și lucrează intens pentru a dezvolta tehnologii cu un grad scăzut de emisii de dioxid de carbon. Cu toate acestea, avem nevoie de reglementări corecte și realizabile în privința ETS al UE.”
„Faceți alegerile potrivite pentru a asigura că sectorul nostru și lanțul său valoric se vor dezvolta, că investițiile vor continua, iar locurile de muncă ale femeilor și bărbaților care activează în acest sector vor fi menținute”, se mai arată în scrisoare.
Apelul vine înaintea summit-ului Consiliului European din 20-21 octombrie 2016, la sfârșitul unui an care a găsit industria europeană a oțelului sub presiune continuă. Liderii UE vor discuta cu precădere despre modernizarea instrumentelor europene de protecție comercială, pentru care industria europeană a oțelului a militat în mod constant.
Scrisoarea deschisă punctează provocările din industria oțelului și invită responsabilii politici ai UE să dezvolte măsuri mai eficiente, mai rapide, pentru a restabili comerțul echitabil, pentru a se alinia cu SUA referitor la statutul de economie de piață al Chinei, și de a construi un ETS care nu creează nici o povară a costurilor peste fezabilitatea economică și tehnologică.
OTELARII.Trezirea este tardiva, in Romania industria otelului a fost practic distrusa.Am lucrat in domeniu la IPROMET fiind inginer principal automatist, se puteau gasi metode de rentabilizare, dar s-a preferat disparitia siderurgiei.