Pachetul UE trebuie să se ridice la nivelul acestei provocări. Conștientizarea cauzelor și consecințelor sărăciei energetice a crescut timp de un deceniu și acum este momentul pentru acțiune, scrie Coaliția Dreptul la Energie, pe euractiv.com.
Coaliția este formată din COFACE, Droit à l’Energie SOS-Futur, EAPN, EPSU, ETUC, Federația europeană a lucrătorilor în construcții și prelucrarea lemnului (EFBWW), FEANTSA, Prietenii Pământului Europa, Greenpeace UE, Housing Europe, ResCOOP și Social Platform.
Cifrele privind sărăcia energetică în Europa sunt tot mai clare. Până la 125 de milioane de europeni nu își pot încălzi în mod adecvat casele. Circa 80 de milioane de europeni trăiesc în case umede. Până la 100.000 de decese au loc pe timpul iernii din cauza lipsei încălzirii locuințelor.
Sărăcia energetică afectează în primul rând populațiile cele mai vulnerabile: persoanele în vârstă, copiii, persoanele care suferă de boli cronice și gospodăriile monoparentale (80% din ele fiind conduse de femei).
Sărăcia energetică poate fi înțeleasă ca lipsa accesului la energie curată, regenerabilă și la prețuri accesibile, ceea ce duce la facturi uriaşe pentru energie sau la locuințe lipsite de încălzire … și câteodată la ambele.
Sărăcia energetică află la intersecția problemelor energetice și sociale, deoarece are trei cauze interconectate: prețurile ridicate ale energiei (cu prețuri reale crescute cu până la 70% din 2004), veniturile reduse sau stagnante și casele ineficiente din punct de vedere energetic care au nevoie urgentă de renovări. Asemenea case reprezintă trei sferturi din stocul de clădiri din UE, prin urmare, nu este surprinzător faptul că acestea reprezintă un factor major al emisiilor UE, reprezentând 40% din consumul de energie al UE și 36% din emisiile sale de CO2.
În noiembrie 2016, Comisia Europeană și-a prezentat propunerile legislative pentru revizuirea dosarelor energetice din 2030, pachetul Clean Energy for All Europeans. Includerea sărăciei energetice este un pas înainte pozitiv: recunoaște problema însăși și recunoaște importanța adoptării unei politici sociale privind tranziția energetică.
Depășirea sărăciei energetice necesită o abordare politică globală, recunoscând legăturile dintre politica socială și cea de mediu. Criza economică din 2008 și politicile de austeritate care au urmat, care au contribuit la creșterea precarității pieței forței de muncă, rămân principalele motoare ale creșterii sărăciei în Europa – dar politicile energetice de pe întreg continentul au contribuit și ele la această problemă: combaterea sărăciei energetice necesită transformarea energiei noastre sisteme.
Creșterea eficienței energetice, prin eforturile masive de renovare din Europa și trecerea la producția de energie regenerabilă deținută de comunitate vor fi esențiale în lupta împotriva sărăciei energetice. Politicile UE trebuie să garanteze că toată lumea, în special gospodăriile cu venituri mici, poate lua parte și beneficia de tranziție – și nu sunt lăsate cu facturile neplătite.