Transgaz a semnat cu Austrian Central European Gas Hub AG – CEGH un acord de cooperare în vederea constituirii hub-ului gazier din România. Până în februarie 2020, va fi înființată societatea mixtă ”Romanian Gas Hub”, care va avea ca obiectiv operarea Punctului Virtual de Tranzacționare din România (PVT). Transgaz va deține 51% din acțiuni, iar CEGH 49%, Transgaz va nominaliza Directorul General, iar CEGH va nominaliza Directorul General Adjunct, este precizat în comunicatul transmis Bursei de Valori București de operatorul național de sistem.
Prin înființarea “Romanian Gas Hub” părțile doresc să asigure pe piață un cadru de tranzacționare lichidă a gazelor naturale în România și să sprijine comercianții gazieri în derularea afacerilor lor, afirmă cele două părți în documentul citat. “Hub-ul românesc de gaze este o reușită deosebit de importantă, care creează premisele pentru dezvoltarea economică și financiară a României. Transgaz are capacitatea și know-how-ul necesare pentru a gestiona proiectul”, afirmă Ion Sterian, directorul general al Transgaz SA. La rândul său, Gottfried Steiner, CEO al Central European Gas Hub AG, consideră că “România având un sistem mare de conducte gaziere și o producție națională de gaze ridicată, asigură condițiile ideale pentru un cadru de tranzacționare a gazelor”.
CEGH vine cu cunoștințele în operarea unui hub gazier de succes
CEGH este cel mai important hub de gaze naturale din Europa Centrală și al șaptelea ca lichiditate din Europa, la finalul anului 2018, potrivit European Federation of Energy Traders – EFET. La finalul anului trecut, CEGH a semnat un Memorandum de înțelegere (MoU) și cu Bulgartransgaz, operatorul de sistem din țara vecină, în scopul sprijinirii dezvoltării „Balkan Gas Hub” în Bulgaria.
„Bulgaria va juca un rol esențial pentru securitatea aprovizionării și competitivității în sud-estul Europei”, spunea pe 20 decembrie 2018, Gottfried Steiner, CEO al Central European Gas Hub AG. CEGH se angaja să contribuie prin „furnizarea de informații și know-how privind funcționarea cu succes a hub-urilor de gaze naturale și a spațiilor de comercializare a lichide”. Aproape în aceleași cuvinte, CEGH își ia același angajament față de Transgaz, din România: “să contribuie cu know-how în exploatarea unui hub de gaz de succes”.
Bulgaria și România sunt în competiție…
În evaluarea publicată de EFET în noiembrie 2018, hub-ul din Bulgaria a obținut 4,5 puncte, față de numai 3 puncte, cel din România. România stătea ceva mai bine la capitolul reglementări (transparență și consultare) – 2 puncte, față de 1,5; Bulgaria a obținut însă 3 puncte (față de un punct, România) cumulat la cele cinci criterii atribuite în responsabilitatea operatorului de sistem. Ambele proiecte sunt în stadiul de proiect, la mare distanță de hub-urile puternice din Europa, din Marea Britanie (NBP) sau Olanda (TTF), cu punctaje totale de 20, respectiv 19 puncte în evaluarea EFET. Acestea asigură în cea mai mare măsură participanților la piață trei condiții esențiale: maturitate, lichiditate și transparență a prețurilor.
NBP-ul britanic a fost înființat la sfârșitul anilor 1990 și este operat de National Grid Gas plc, operatorul național de sistem (OTS). Aceeași situație se regăsește în Olanda, unde operatorul național Gasunie Transport Services – GTS este responsabil, din 2003, de facilitatea de transfer a titlurilor – TTF, piața virtuală a gazelor naturale.
… dar departe de obiective
Hub-urile din România și Bulgaria ar urma să fie administrate de societăți comerciale în care CEGH ar deține participanții majore; cum OMV Gas&Power GmbH controlează CEGH, cu 65% din acțiuni, un grup puternic implicat în producție, comercializarea și procesarea hidrocarburilor ar obține o poziție cheie în noile hub-uri din sudul Europei.
“Înființarea unui hub de tranzacționare a gazelor necesită timp, investiții și voință politică pentru a permite evoluția prețurilor fără intervenție din partea reglementatorilor”, scria Henning Gloystein, pentru Reuters, în decembrie 2017. Iată alte câteva condiții preliminare importante pentru succesul unor asemenea întreprinderi. „Hub-urile de gaze naturale au nevoie de rețele de conducte și spații de înmagazinare care să permită tranzacționarea și transportul volumelor în cel mai scurt timp. Pentru a evita dominația impusă de un număr mic de producători este nevoie de surse diverse de gaze naturale, incluzând producție internă, importuri prin conducte și livrări de GNL. Pentru dezvoltarea unei piețe dinamice este considerată de asemenea crucială existența unei baze puternice de consumatori, cu interese de cumpărare divergente – de exemplu, consumatori casnici, consumatori industriali și producători de energie electrică. Reglementări care să permită participanților autohtoni și străini să tranzacționeze și să folosească rețeaua de conducte și spațiile de depozitare sunt, de asemenea, considerate drept esențiale pentru dezvoltarea unui hub de gaz. De asemenea, participanții trebuie să știe că pot avea încredere că autoritățile guvernamentale nu vor interveni atunci când prețurile evoluează împotriva intereselor locale. Pentru primele etape ale dezvoltării unui hub comercial este de asemenea nevoie de un excedent e gaze naturale, pentru a permite schimbul de mărfuri în volume semnificative”.
Atât România cât și Bulgaria sunt departe de a răspunde acestor cerințe, astfel încât un viitor hub de gaze naturale în sudul Europei este greu de imaginat pentru viitorul apropiat, deși candidați sunt mulți. Pe lângă România și Bulgaria, Ucraina, Turcia, Grecia, Ungaria, Slovacia și Polonia au exprimat de-a lungul timpului ambiții similare.