Intenţia Ţărilor Baltice de a se integra rețelor de alimentare ale Europei riscă să creeze o enclavă a teritoriului rus, majorând tensiunile regionale create de criza din Ucraina. Planul noilor rețele ar dura cel puțin un deceniu, dar dacă ar fi dus la bun sfârşit, ar lăsa Kaliningrad, un teritoriu strategic amplasat între Polonia și Lituania, staţie a flotei ruseşti la Marea Baltică, fără o rețea de alimentare.

Atmosfera din regiune este deja febrilă. Unii se tem că electricitatea ar putea deveni o scânteie politică la fel de puternică precum gazul s-a dovedit a fi pentru Ucraina, potrivit Euractiv.com. Letonia se foloseşte de faptul că se află la conducerea Uniunii Europene pentru a promova argumentul creării mai multor legături la rețea, ca parte a unei piețe unice de energie a UE, pentru a face aprovizionarea blocului mai sigură și mai puțin dependentă de Rusia.

„Cu un risc al securităţii ruseşti în creștere perceput de Ţările Baltice, a rămâne în reţeaua unui stat potențial ostil stă sub semnul întrebării”, a declarat Agnia Grigas, un consultant independent, specializat în regiunea Mării Baltice. În această săptămână Letonia găzduiește discuții la Riga care reunesc miniștrii energiei din UE și Comisia Europeană, şi promovează obiectivul strategic de a creşte conexiunile cu UE până în 2020. Însă oficialii de rang înalt spun că termenul este flexibil. Unii oficiali UE, vorbind sub condiția anonimatului, au pus la îndoială faptul că sincronizarea completă ar fi realizabilă.

„Scopul nostru viitor este de a schimba această operațiune sincronizată și de a trece la sistemul energetic european centralizat. Dar, desigur, dacă vorbim despre acest orizont de timp, este de aproximativ 2020-2025”, a declarat Varis Boks, președinte al consiliului de administrație al Augstsprieguma Tikls, operator de sistem de transport din Letonia, pentru Reuters.

Taavi Veskimagi, director executiv al Elering, care operează rețeaua estoniană, a declarat că a fost „un consens profund și larg” între țările baltice cu privire la necesitatea de a se sincroniza cu rețeaua europeană, dar 2025 pare o dată mai realistă decât 2020. Până în prezent, țările baltice au fost parte a circuitului BRELL care include Belarus, Rusia, Estonia, Letonia și Lituania, bazându-se pe operatorii din Rusia pentru a controla frecvențele și a echilibra reţeaua.

Eforturile Rusiei s-au concentrat pe încercarea de a face Kaliningradul mai independent, având planuri pentru generarea de energie suplimentară, iar compania rusească Gazprom are în curs de dezvoltare investiţii în depozitarea gazelor în regiune. Analiştii spun că Rusia s-a dovedit a fi un furnizor de energie de încredere în regiune, iar obstacolele politice create de o schimbare completă ar putea fi de netrecut.

„Decizia de a trece de la sistemul IPS/UPS al Rusiei nu va necesita doar investiţii de miliarde de euro în infrastructură şi, de asemenea, în capacitatea de producție, ci şi, în primul rând, decizii politice la cel mai înalt nivel”, spune Aleksandra Gawlikowska-Fyk, de la Institutul Polonez pentru Afaceri Internaționale.

Unele conexiune la rețea cu Europa pot fi realizate relativ repede. În acest an, conexiuni noi, susținute de UE, din Lituania spre Polonia și din Suedia spre Lituania, sunt pe cale să fie finalizate, dar acestea nu vor fi de ajuns pentru ca o rețea pe deplin funcțională să nu mai depindă de sistemul IPS / UPS, Unified Power System al Rusiei. Operatorii de reţea spun că va fi nevoie de cel puțin încă o legătură înspre Polonia, care este dificil de realizat din motive de mediu și de costuri, precum și legături cu Belarus și Rusia.