Ministerul Energiei a pus în dezbatere publică prima formă a unui mecanism de sprijin al investitorilor în tehnologii cu emisii reduse de carbon de tipul Contractelor pentru Diferență (CfD), o formulă deja practicată în unele țări occidentale.

Contribuția ar urma să fie inclusă ca poziție separată în factura clienților finali și va fi aplicată tuturor consumatorilor de energie electrică. Cheltuielile de implementare a mecanismului vor fi recunoscute de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei „prin mecanisme transparente, făcând obiectul monitorizării și raportării distincte a acestor cheltuieli”, explică Ministerul Energiei, în documentul publicat pe site-ul oficial.

Principiile generale asumate de ministerul Energiei sunt extrase dintr-un studiu realizat cu sprijinul consultanților Marsh Europe, NERA Economic Consulting și CMS, într-un proiect finanțat cu bani europeni. Ministerul Energiei explică faptul că schema de sprijin de tip CfD asigură “un climat investițional relativ stabil pentru investitori”.

Cum funcționează

Mecanismul denumit Contract pentru Diferență (CfD) funcționează prin stabilizarea veniturilor pentru producătorii care beneficiază de acesta, la un nivel de preț fix, cunoscut sub numele de „preț de exercitare” (strike price), care nu poate depăși o valoare stabilită în mod administrativ, în baza unor estimări privind evoluția prețurilor tehnologiilor respective (preț de rezervă). Pentru proiectele care vor beneficia de sprijin sub forma mecanismului CfD se va stabili, anual, un „preț de referință” ex-ante, calculat pe baza valorilor medii ale prețurilor înregistrate pe piețele centralizate în anii precedenți pentru livrare în perioada de aplicare. „Astfel, în cursul unui an, producătorii beneficiari de CfD își vor vinde energia electrică produsă pe piața concurențială de energie electrică și vor obține venituri din această vânzare; în cazul în care prețul obținut de ei pe această piață este sub prețul fix denumit ‚preț de exercitare’, vor primi o plată reprezentând diferența dintre ‚prețul de referință’ și ‚prețul de exercitare’. Plățile vor fi efectuate de către o entitate intitulată Contraparte.”

Propunerea ministerului Energiei este ca această Contraparte să fie OPCOM, iar organizatorul de licitații să fie Transelectrica. Tot de la OPCOM se așteaptă să calculeze “mediile relevante care trebuie utilizate pentru prețul de referință al CfD”.

Mecanismul va fi deschis tuturor tehnologiilor cu emisii reduse de carbon (energia eoliană, solară, bioenergia, hidroenergia, energia nucleară, energia produsă din combustibil fosil cu tehnologii CSC/CUC de captare și stocare operațională a carbonului / captare și utilizare a carbonului). Procedura de acordare presupune contracte personalizate, negociate pentru proiecte unice, în care prețul va fi principalul criteriu de atribuire, pe baza unui algoritm cu preț stabilit în urma unei licitații competitive.

Mecanismul va fi finanțat printr-un buget anual, pentru a limita/plafona plățile de sprijin anticipate. Se propune un buget anual de subvenții de circa 125 milioane de euro pentru proiecte regenerabile și un buget anual de subvenții de circa 215 milioane de euro pentru proiecte nucleare, mai exact reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă. Pentru proiectele pe bază de cărbune, “bugetul anual se va stabili atunci când acestea vor deveni comercial viabile”.

Prețurile vor crește, dar CfD poate reduce amploarea scumpirilor

Unul dintre cele mai interesante capitole din documentul lansat de ministerul Energiei este cel care se referă la impactul anticipat al introducerii mecanismului Contractelor pentru Diferență în România. Și cu CfD și fără, experții de la NERA Economic Consulting anticipează o creștere accelerată a prețurilor de vânzare angro la electricitate până în anul 2030, “determinate aproape integral de creșterea prețurilor la gaze naturale și CO2 în Europa” – de la circa 50 de euro/MWh, în prezent, la peste 55 de euro/MWh în 2025 și peste 60 de euro/MWh, în 2030. Mecanismul CfD ar permite, potrivit consultanților o reducere consistentă a prețurilor de vânzare angro la electricitate, începând din 2030, pentru ca ritmul de creștere să se reia în 2033, dar mult sub nivelul anticipat în lipsa introducerii acestui mecanism.

Influențe importante au fost calculate și în ceea ce privește capacitatea de export de electricitate a României, precum și în ceea ce privește reducerea emisiilor de carbon în sectorul energetic.