Un studiu publicat de Nature Climate Change relevă că din 2005 pădurile de pe continentul european au absorbit din ce în ce mai puțin dioxid de carbon. Studiul arată că despăduririle, folosirea intensă a pământurilor agricole și dezastrele naturale de tipul incendiilor, inundațiilor ori deversărilor au dus la scăderea rezervorului de carbon, rezervor care are un rol esențial în ceea ce privește controlarea modului în care are loc ciclul carbonului în natură ori în combaterea emisiilor dăunatoare. Rezervorul de carbon reprezintă capacitatea elementelor naturale de a înmagazina carbonul pentru a nu fi eliberat în atmosferă în cantități pe care ecosistemele să nu le poată procesa în cadrul ciclului carbonului.

Activitățile industriale din ultimele două secole au alterat profund acest ciclu. Arderile de combustibili fosili, eliminarea gazelor și noxelor în atmosferă, tăierile masive și urbanizarea intensă au făcut ca rata de absorbție a carbonului de către biosferă să nu mai poată ține pasul cu activitățile umane. Conform ciclurilor economice de lungă durată și fluxurilor de capital, Revoluția Industrială s-a încheiat în țările OECD iar acestea au intrat sau încearcă să intre într-o paradigmă a Revoluției Informaționale, cu o structură socială a economiei care nu mai este atât de agresivă în ceea ce privește intensitatea folosirii resurselor naturale ori eliberarea gazelor de seră.

Însă Revoluția Industrială este în plin avânt în ceea ce numim țări emergente, precum Indonezia, India, China ori Brazilia, țări care devin din ce în ce mai mult mari poluatori ca urmare a unei industrializări brutale și făcute în pas accelerat. Ce-i drept, unele dintre statele cu industrii puternice iau măsuri preventive sau paliative, precum Germania ori China. În Germania există de multe decenii firma private și programe guvernamentale dedicate înnoirii pădurilor. Și China a înființat de aproape un deceniu centre de cercetare pentru managementul forestier, iar practicile reieșite din activităților lor științifice sunt implementate fără rețineri. Studiile acestor centre au dovedit însă că pădurile create în cadrul programelor de management forestier sunt inferioare calitativ pădurilor originare.

Studiul publicat de Nature Climate Change contrazice un raport redactat în 2011 care spune că suprafaţa zonelor împădurite a crescut în Europa şi acestea absorb 10% din emisiile anuale de CO2 . Astfel, autorii recentului studiu susţin că rata împăduririi a fost mică, iar vârsta pădurilor create este înaintată. Dacă primul factor este viabil din punct de vedere științitific, al doilea nu poate rezulta unei testări alternative întrucât vârsta copacilor nu influențează în mod negativ capacitatea acestora de absorbție, fapt dovedit de pădurile milenare existente pe Terra și a căror capacitate a fost testată în cadrul cercetărilor chinezești și nord-americane.

Meritele studiului pot fi vaste dacă e să luam în considerare angajamentele internaționale de limitare a emisiilor de carbon. Dacă în Protocolul de la Kyoto rezervorul de carbon a fost tratat ca o componentă la care să aderi doar pe baze voluntare, în viitoarele acorduri managementul forestier va deveni o necesitate și o realitate, beneficiind de prevederi clare și obligatorii, de la care semnatarii nu se vor mai putea sustrage.

În cazul Europei, o soluţie ar fi o înţelegere prin care să se caute găsirea unui echilibrul global la nivelul continentului între valoarea ecologică și cea comercială a pădurilor. Discuţii în acest sens se poartă din anul 2011 dar ele au intrat în impas în luna iunie, când cele 40 de delegaţii nu s-au înţeles asupra mai multor chestiuni tehnice. Negocierile vor fi reluate în toamnă, cu obiectivul ca până în luna noiembrie să se schiţeze un acord-cadru care să fie prezentat miniştrilor de resort din UE.