Mihai Melintei, Energy Analytical Studies

În ultimii ani, Republica Moldova cu sprijinul Comisiei Europene a convenit asupra unei strategii cuprinzătoare menite să consolideze independența și reziliența energetică a statului. Strategia urmărește două obiective majore: decuplarea de la aprovizionările cu gaze naturale din Rusia și integrarea deplină pe piața energetică a Uniunii Europene. Aceste demersuri reflectă angajamentul Republicii Moldova față de securitatea energetică, reducerea vulnerabilităților externe și diversificarea surselor de aprovizionare cu energie.

În acest context de transformare a politicilor energetice și conform proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale, compania Moldovagaz riscă să își piardă statutul de furnizor desemnat pentru livrarea obligatorie a gazelor naturale în regiunea transnistreană. Această schimbare survine într-un moment de reevaluare a relațiilor energetice și a structurii furnizorilor de gaze, în care autoritățile de la Chișinău doresc să preia un control mai ferm asupra distribuției energetice în întregul teritoriu național, inclusiv în regiunea transnistreană.

La sfârșitul lunii martie 2025, secretarul de stat al Ministerului Energiei, Constantin Borosan a prezentat public mai multe ipoteze de lucru referitoare la modificarea cadrului legal privind furnizarea gazelor naturale. În prezent, Parlamentul Republicii Moldova dezbate modificări ale Legii gazelor, iar consultările cu experți sunt în plină desfășurare. Examinarea proiectului de lege este așteptată în următoarea perioadă. În cazul adoptării acestor modificări, Moldovagaz ar urma să înceteze să mai fie furnizorul cu obligație de serviciu public pentru regiunea transnistreană, oferind Guvernului posibilitatea de a desemna un nou furnizor. Această schimbare poate consolida controlul autorităților de la Chișinău asupra livrărilor de gaze în partea stângă a Nistrului și ar permite o gestionare strategică a resurselor energetice.

Pentru a înțelege impactul potențial al acestor măsuri, este important să analizăm structura de proprietate a companiei Moldovagaz. Gazprom, compania energetică de stat a Federației Ruse, deține 50% din acțiunile Moldovagaz, în timp ce 35,33% aparțin Guvernului Republicii Moldova, iar 13,44% sunt deținute de Comitetul pentru administrarea proprietății din Transnistria. Restul de 1,23% revine acționarilor minoritari. Această configurație evidențiază influența semnificativă a Rusiei asupra Moldovagaz și explică preocupările autorităților de la Chișinău privind securitatea și autonomia în domeniul livrării gazelor.

Livrările de gaze în regiunea transnistreană – între echilibru și criză

Din anii 90’ ai secolului al XX-lea, Tiraspolul nu a avut posibilitatea de a influența alegerea companiei desemnate de autoritățile de la Chișinău pentru livrarea de gaze în regiune. Totuși, Tiraspolul a beneficiat de gaze rusești la prețuri preferențiale, în schimbul loialității politice față de Moscova. În acest mod, regimul de la Tiraspol și-a menținut o formă de „subiectivitate energetică” profund dependentă de gazul rusesc. Atât timp cât gazul rusesc a fost livrat în regiunea transnistreană prin sistemul de transport al gazelor al Ucrainei, situația a fost relativ stabilă:

• Chișinăul își asigura necesarul de gaze de pe piața europeană prin achizițiile efectuate de compania de stat Energocom, pentru necesitățile malului drept al Nistrului;
• Gazprom livra către Moldovagaz 5,7 milioane m3/zi de gaze, care erau transferate către Tiraspoltransgaz pentru producerea de electricitate la Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan (MGRES) pentru consumatorii de pe ambele maluri ale Nistrului.

La 1 ianuarie 2025, tranzitul gazului rusesc prin Ucraina a fost sistat, iar Gazprom a suspendat livrările către Republica Moldova. Pentru Chișinău, deja orientat spre surse alternative din 2022, impactul a fost redus. Însă pentru Tiraspol, care consuma aproximativ 2 miliarde m³ de gaz anual și nu avea infrastructură alternativă, oprirea livrărilor a generat o criză umanitară severă. Acest moment a marcat o schimbare semnificativă de paradigmă – influența Rusiei în regiunea transnistreană s-a dovedit a fi departe de prima prioritate pentru Moscova în contextul antagonismului energetic, cel puțin pro tempore.

Livrările de gaze către regiunea transnistreană au fost reluate  la 1 februarie 2025, în baza unor soluții temporare:

• 1–10 februarie: Energocom, folosind un grant de 20 milioane euro din partea UE, a achiziționat gaze din România și Bulgaria (aproximativ 26,5 milioane m³);
• 11–13 februarie: Moldovagaz a cumpărat gaze pentru Tiraspoltransgaz de pe Bursă Română de Mărfuri sucursala de la Chișinău  (aproximativ 8,3 milioane m3);
• 14 februarie: gazul în regiunea transnistreană a început să fie furnizat de MET Gas and Energy Marketing (parte din MET Group), achiziționat pe bursele europene cu fonduri rusești;
• Livrările MET trebuiau să dureze până pe 28 februarie, dar au fost prelungite până la sfârșitul lunii martie. Statutul livrărilor din luna aprilie este incert.

În paralel cu reluarea aprovizionării, autoritățile de la Chișinău au introdus o condiție esențială: limitarea volumului zilnic de gaz la circa 3 milioane m³ – suficient pentru consumul casnic și producerea energiei electrice, dar insuficient pentru funcționarea industriei din regiune.  Această politică de raționalizare a livrărilor de gaze vine în completarea proiectului de lege aflat în dezbatere, prin care Guvernul Republicii Moldova va putea desemna unilateral un alt furnizor de gaze pentru regiunea transnistreană.

Pe fondul modificării rutelor de aprovizionare cu gaze, Tiraspolul și-a manifestat îngrijorarea privind posibila înlocuire a companiei care furnizează gaze. Negociatorul șef de la Tiraspol, Vitalii Ignatiev a declarat că autoritățile de la Chișinău intenționează să introducă noi condiții privind livrările de gaze. Astfel, Tiraspolul a solicitat clarificări privind proiectul de lege ce ar permite Guvernului să desemneze un alt furnizor.

Liberalizarea pieței gazelor – un pas spre transparență și control instituțional

În decursul anului 2025 pot avea loc schimbări majore în structura pieței gazelor naturale din Republica Moldova. Înlocuirea Moldovagaz cu un nou operator poate constitui un pas strategic în direcția liberalizării și transparentizării sectorului energetic, consolidând autonomia energetică a țării și reducând influența Gazprom-ului. În prezent, livrările de gaze către regiunea transnistreană se desfășoară sub un mecanism de urgență, gestionat de Comisia pentru Situații Excepționale, dar se conturează perspectiva instituționalizării acestui mecanism într-un cadru normativ durabil.

Având în vedere absența unor operatori licențiați de transport și distribuție în regiunea transnistreană, Chișinăul va continua să recurgă la un mecanism excepțional, dar reglementat. Astfel, ANRE (Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică) va avea competența de a desemna temporar un furnizor licențiat, care va asigura aprovizionarea consumatorilor din stânga Nistrului. Această desemnare se va face prin concurs, conform unui regulament transparent aprobat de ANRE.

Prin introducerea articolului 851 în Legea gazelor, se creează o bază legală clară care permite operatorului de sistem de transport (licențiat în Republica Moldova) să încheie contracte de prestare a serviciilor de transport cu entitatea desemnată să livreze gaze în regiuni fără operatori licențiați – adică în regiunea transnistreană. Noua entitate de aprovizionare va avea dreptul să participe activ pe piața gazelor naturale, inclusiv prin intermediul platformelor de tranzacționare, ceea ce permite un grad mai mare de flexibilitate și eficiență în achiziționarea gazelor. Această modificare este esențială pentru trecerea de la un model politic și centralizat de livrare a gazului, la unul economic și competitiv, specific economiilor europene integrate.

O altă prevedere esențială introdusă în pachetul legislativ este reglementarea clară a obligației de constituire a stocurilor de gaze. Conform modificărilor propuse, entitatea ce va livra gaze naturale către regiunea în care operează operatorii de sistem nelicențiați va fi obligată să creeze gradual și să mențină stocuri de gaze naturale pentru a asigura acoperirea a cel puțin 15% din consumul mediu anual de gaze naturale. Această măsură consolidează reziliența energetică, asigurând capacitatea de reacție rapidă în fața eventualelor întreruperi de aprovizionare sau a unor evoluții geopolitice imprevizibile.

Concluzie

Transformările recente din sectorul energetic al Republicii Moldova indică o schimbare de paradigmă cu implicații semnificative atât pe plan intern, cât și regional. Strategia promovată cu sprijinul Comisiei Europene – axată pe reducerea dependenței de gazul rusesc și integrarea în piața energetică europeană, capătă contururi clare prin măsurile legislative, mecanismele instituționale de control și noile soluții de aprovizionare cu gaze.

Înlocuirea Moldovagaz ca furnizor cu obligație de serviciu public în regiunea transnistreană nu este doar o decizie tehnică, ci o declarație politică și economică privind reconfigurarea raporturilor dintre Chișinău, Tiraspol și Moscova. Prin transferul controlului asupra aprovizionării cu gaze, Chișinăul câștigă un instrument de influență strategică asupra regiunii transnistrene care, timp de decenii, a fost menținută într-o stare de autonomie energetică dependentă de Rusia. Însă, acest control îl putem admite doar în ceea ce privește furnizarea de gaze naturale.

Totodată, implementarea unui cadru legal transparent pentru desemnarea furnizorilor, constituirea obligatorie a stocurilor și participarea pe platforme europene de tranzacționare consolidează caracterul de piață concurențială a sectorului gazelor în Republica Moldova. Această direcție este esențială pentru reducerea vulnerabilităților și creșterea eficienței economice.

În plan geopolitic, relația energetică dintre Chișinău și Tiraspol pentru furnizarea de gaze deschide noi oportunități pentru recalibrarea dialogului politic pe ambele maluri ale Nistrului.