Tribunalul Bucureşti a respins ca neîntemeiate toate opoziţiile formulate de traderii de energie şi de sindicate împotriva deschiderii procedurii de insolvenţă la Hidroelectrica. Procesul de restructurare și modernizare a managementului celui mai mare producător de electricitate din România poate continua, iar perspectiva listării pe piața de capital revine în actualitate. 2014 a intrat în istorie drept cel mai bun an din punct de vedere financiar, cu venituri de 3,45 miliarde de lei şi un profit de 1,2 miliarde de lei. Am discutat despre viitorul companiei cu Remus Borza, artizanul remodelării Hidroelectrica, în calitate de administrator judiciar, după intrarea în insolvență, în 2012.

Domnule Remus Borza, cum se explică cifra de afaceri spectaculoasă din anul 2014?

Cifra de afaceri de 3,45 miliarde de lei este un record nu doar pentru energetica românească, ci pentru întreaga economie. Acest rezultat este cu atât mai lăudabil cu cât s-a obținut într-un an în care Hidroelectrica nu a atins maximul de producție înregistrat în 2005 (20,1 TWh) sau în 2010 (19,8 TWh). În 2014, compania a avut o producție de numai 18,4 TWh, pe o piață în care prețul electricității realmente s-a prăbușit. În 2012, când am preluat Hidroelectrica, prețul pe MWh era de 250-270 de lei, iar în 2014 prețul mediu era undeva în jur de 160 de lei, cu preț mediu de 156 de lei (PZU) și 162 de lei (PCCB). Altfel spus, cu o producție mai mică și un preț mai mic, Hidroelectrica a reușit să facă o cifră de afaceri mai mare.

În 2011 și 2012, jumătate din producția de electricitate era livrată către populație la un preț reglementat de ANRE, mult sub prețul pieței, dar și mult sub costul de producție. De exemplu, în 2012, aveam un cost de 171 de lei și un preț recunoscut de ANRE de 71 de lei, prețul în piață fiind de 250-270 de lei. În condițiile în care livrai 5,6 TWh în piața reglementată la un preț care nu-ți acoperea nici costul, e evident că nu puteai face profit.

Adăugați la aceasta faptul că în 2010, 2011 și în prima parte din 2012, cealaltă jumătate din cantitatea de electricitate produsă de Hidroelectrica era livrată în contractele cu traderii de energie, cu „băieții deștepți“, la prețuri fixe, undeva între 103 și 130 de lei, sub prețul pieței și sub cost.

În perioada 2012-2014, doar din cantitatea eliberată din contractele cu „băieții deștepți“, Hidroelectrica a avut venituri suplimentare de 1,1 miliarde de lei. Așa se explică și cifra de afaceri mai mare și în parte și profitul mai mare.

Care sunt celelalte surse de creștere a profitului, dincolo de liberalizarea pieței și eliminarea contractelor păguboase?

Profitul în creștere este rezultatul unor măsuri de restructurare a costurilor, luate de administratorul judiciar în procedura insolvenței. Au fost denunțate sau renegociate 487 de contracte păguboase, aduse astfel pe baze oneste și echitabile. Cele mai multe dintre aceste contracte erau încheiate în defavoarea companiei, cu prețuri de la 3 la 18 ori mai mari decât media pieței. Vorbim despre contracte de toate felurile, contracte cu furnizorii de echipamente sau servicii, contracte de mentenanță, de retehnologizare, de antrepriză-montaj. Acum lucrăm cu 183 de companii, alese în baza unor selecții care să permită prețuri și companiei servicii corecte, livrări de produse și echipamente de calitate.

Am obținut profit și prin reorganizarea administrativ-teritorială a companiei; am închis șase sucursale, într-un gest de neimaginat de foarte multă lume pentru că erau niște bastioane ale baronilor locali. La fiecare sucursală, care nu a avut nicio rațiune de a fi înființată, alta decât una eminamente politică, erau abonate firme de casă ale protipendadei locale. Până în 2012, directorii de sucursale puteau cheltui până la 10 milioane de euro, fără aprobarea centralei. În primul rând, nu erau filiale, ci sucursale, ceea ce nu le permitea să opereze asemenea cheltuieli. Închiderea celor șase sucursale a însemnat și redimensionarea organigramei, în special în zona TESA. În iunie 2012, aveam o pondere de 39% a personalului TESA în totalul salariaților, ceea ce e foarte mult pentru o companie industrială, de producție. De la 5.239 de salariați, în iunie 2012, am ajuns astăzi la mai puțin de 3.700 de salariați. Pentru viitor, avem o convenție cu sindicatul reprezentativ pentru continuarea reducerii numărului de sa
lariați cu încă 200 în prima parte a anului, pentru a încheia anul 2015 cu circa 3.400 de angajați.

Care a fost impactul restructurării Hidroserv-urilor?

Vreo 200 de companii erau numai în spatele celor opt Hidroserv-uri.

Odată fuzionate, compania rezultată a început să capete și alte capabilități tehnice, pentru a obține lucrări care în mod tradițional mergeau la societăți precum Romelectro, Energomontaj, Electroalfa, Romenergo și altele. Ce am făcut a fost să reducem bugetul de mentenanță de la 100 de milioane de euro în 2010 – 2011 – 2012, la 45 de milioane de euro, începând din 2013. Am alocat bani numai pentru lucrări prestate de Hidroserv, astfel că au fost închise contracte încheiate cu subcontractori. Nu văd nicio rațiune pentru care să dau bani altor companii, de vreme ce am creat o companie cu 2.000 de salariați, cu o bază tehnică unificată de echipamente și utilaje, care poate face față oricăror cereri venite din partea Hidroelectrica.

––––––––––––-

Articolul integral poate fi citit în numărul din martie 2015 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești gratuit numărul următor (iunie 2015), în format tipărit, scrie-ne la adresa [email protected], pentru a te include în lista de distribuție.

Autor: Gabriel Avăcăriței

Jurnalist experimentat atât în mass-media tradiționale, cât și în cele noi, Gabriel este redactorul șef al Energynomics din 2013. Excelentele sale abilități de comunicare, organizare a informației și editare sunt puse la treabă zi de zi, pentru a dezvolta proiectele platformei de comunicare Energynomics: site-ul, revista și evenimentele proprii.