Modelul tradițional de distribuție a energiei prin intermediul rețelelor mari centralizate se schimbă ca urmare a avansului rețelelor private mai mici, bazat în principal pe surse regenerabile, conform The Guardian.

În ultimul secol, energia creată de generatoare de mare putere (hidro, nuclear, cărbune și gaze naturale), a fost adusă consumatorilor printr-o rețea compusă din linii de transport și cabluri cu tensiuni diferite. Sistemul seamănă cu o distribuţie în cascadă – cu energie electrică care curge într-o singură direcție, de la linii de foarte înaltă tensiune la liniile de tensiuni progresiv mai mici.

Însă acum lucrurile se schimbă. Există acum o gamă de unități mai mici, cum ar fi centralele de cogenerare, care furnizează căldură și energie electrică, precum și surse regenerabile de energie, cum ar fi eolienele și panourile fotovoltaice. Aceste unități mai mici sunt deținute de o întreagă serie de municipalități, gospodării și întreprinderi.

În timp ce centralele electrice de mari dimensiuni au fost programate pentru a livra cantitatea exactă de energie electrică necesară pentru a se potrivi consumului în timp real, aceste unități mai mici generează energie electrică fie ca un produs secundar, fie în conformitate cu condițiile meteorologice (solară și eoliană). Iar rolul centralelor electrice mari este redus pe măsură ce aceste unități mai mici sunt conectate la reţea.

Milioane de unităţi mici în Europa

Astăzi, milioane de unități mai mici sunt generatoare de electricitate în toată Europa. Până unde va merge această descentralizare a generării de energie electrică nu se ştie, dar putem presupune că această revoluție va merge mai departe. Acest nou context schimbă nu doar modelul afacerilor de generare a energiei electrice, ci şi de transport și distribuție al companiilor din rețea, care îşi vor vedea investițiile și operaţiunile afectate în mod semnificativ.

Unde ar trebui să se facă investiții? Ar trebui să se pună accentul mai mult pe reţele de înaltă tensiune de transport (autostrăzi de transport al energiei electrice), asupra rețelelor de distribuție mai mult locale (tensiune mai mică), sau în a face reţeaua de inteligentă? Sau poate ar trebui să fie prioritare eficienţa aparatelor casnice, managementul cererii, sau toate în același timp?

Aceste întrebări se regăsesc frecvent atât în sălile de consiliu ale administratorilor reţelelor de energie din Europa, cât și ale autorităților de reglementare care supraveghează investițiile acestor companii. Astăzi, asta înseamnă 41 de companii care au un licenţe de operare sau deținere pentru rețelele de transport de înaltă tensiune și mai mult de 2,300 care au un licenţe pentru reţele mai mici, locale.

Aceste companii de rețea au fost rupte din regiile de utilităţi integrate care au avut în trecut în subordine întregul lanţ de producţie. Deci, care este strategia lor de viitor, acum că pot îşi stabili un curs independent?

Un nou model de afaceri

Unele dintre acestea ele îşi pun deja sub semnul întrebării sustenabilitatea lor în afaceri ca urmare a unei dezvoltări tehnologice majore: micro-reţelele. Aceste reţele private, care pot servi doar câteva case sau cartiere, permit consumatorilor și companiilor de a se deconecta total sau parțial de la infrastructura de rețea existentă.

Micro-rețelele devin realitate datorită unui număr de evoluții, cum ar fi generarea la nivel local și o capacitate de stocare îmbunătățită în baterii, mașini electrice, sau transformare în căldură. Cu cât mai multe surse de energie regenerabile sunt conectate la rețelele locale, cu atât devine stocarea mai importantă. Și, în același timp, stocarea mai bună ar putea însemna mai puțină dependență faţă de rețeaua publică. Care ar duce la o revoluţie în ceea ce privește funcționarea rețelei și structura tarifelor.

Companiile din rețeaua de alimentare sunt obligate să ofere un serviciu universal pentru toți clienții și de multe ori la un preț universal, cu posibilități limitate de a adapta oferta lor. În cazul în care unii clienți ies din reţea şi nu mai folosesc rețeaua centrală (sau doar ca un serviciu de back-up), costul total al rețelei trebuie să fie plătit de către un număr mai mic de clienți.

Deoarece costurile merg în sus, mai mulți clienți vor fi tentați să părăsească reţeaua, ceea ce ar face-o chiar mai costisitoare pentru cei care rămân conectaţi pe tot parcursul anului. În anumite zone geografice, cum ar fi California, această situație se întâmplă deja.

Ce ne rezervă viitorul?

Deși nu există nici o îndoială că generarea centralizată și descentralizată vor coexista în viitor, nimeni nu știe cum se vor echilibra și care va fi rezultatul. Acest lucru înseamnă o incertitudine majoră pentru o industrie caracterizată cu active având o durată de viață cuprinsă între 25 și 50 de ani.

Va trebui să așteptăm și să vedem cum vor reacţiona companiile de reţea și care este rolul lor în viitor. La urma urmei, rețelele private au nevoie, de asemenea, de un proprietar și de cineva care să le gestioneze. Companii precum UK Power Networks au înțeles acest lucru prin introducerea în rețelele private ale unora dintre cele mai aglomerate aeroporturi din Marea Britanie.

În unele țări, cum ar fi Germania, există o lungă tradiție de companii locale care se ocupă de rețelele de energie electrică și gaze, telecomunicații, a deșeurilor și a apei. Asistăm la o revigorare a companiilor de rețea integrate la nivel local, motivate parțial de inițiative de „oraș inteligent” sprijinite de guvernele locale. Numai timpul va spune care este cel mai bun mod pentru jucătorii actuali de a face faţă acestui nou model de afaceri.