Luni, 30 mai, ES ambasadorul Richard L. Morningstar, a participat în calitate de invitat special la „Gaze pentru Europa”, o cină exclusivistă organizată de energynomics.ro, la București. Varinia Radu (partener CMS şi fondator al energynomics.ro) a deschis seara, şi aproape 50 de distinşi invitaţi au avut ocazia să asiste la discursul introductiv susținut de ES Richard L. Morningstar. Apoi, Daniel Apostol (secretar-general ROPEPCA) a moderat o dezbatere aprinsă între Richard L. Morningstar (director fondator și președinte al Global Energy Center, din cadrul Atlantic Council) și Mihnea Constantinescu (ambasador pentru securitate energetică, în cadrul ministerului român al Afacerilor Externe). Acesta este discursul de deschidere al Excelenţei Sale ambasadorul Richard L. Morningstar.

Sunt foarte fericit să fiu aici în această seară, să fiu aici alături de bunul meu prieten ambasadorul Mihnea Constantinescu, pe care-l cunosc încă de acum șapte ani. De fapt, când m-am întors în administraţie, în 2009 – am fost în administrația Clinton, printre altele, ambasador la UE -, când m-am întors în 2009, prima mea călătorie ca trimis special a fost în România, cam în aceeaşi perioadă a anului, pentru o conferință și cred că atunci ne-am întâlnit pentru prima dată.

Sunt o persoană atentă, iar când am coborât la parter în seara asta m-am uitat la temele propuse pe acest banner, care sunt foarte potrivite. Despre acestea voi vorbi în continuare. Voi vorbi mai întâi un pic despre Europa, ca întreg, și apoi despre România, care cred că, în multe privinţe, este un model la scară mică a ceea ce se întâmplă în Europa. În câteva rânduri, astăzi, am fost informat că România are o lungă istorie în energie, un mare volum de expertiză, cu numeroase resurse, ceea pune România într-o poziţie privilegiată pentru a reuşi, pe de o parte, să-şi asigure propria securitate energetică, dar şi, pe de altă parte, să exercite o influență asupra regiunii și, de asemenea, la nivel european.

În primul rând, să vorbim despre Europa, în ansamblu. Securitatea energetică europeană este de o importanță capitală pentru Statele Unite ale Americii. Adesea mi se pune o întrebare: de ce contează pentru voi, de ce ar trebui să se intereseze SUA despre securitatea energetică europeană? În fapt, este foarte simplu. Securitatea energetică este legată de securitatea economică; securitatea energetică, în special în Europa, are legătură cu securitatea politică, din motive evidente, iar SUA sunt interesate ca Europa să fie puternică, tot astfel Europa este interesată ca SUA să fie puternice. Deci, acest lucru este important pentru noi, este un lucru despre care vorbim în mod repetat în spaţiul public.

Pot adăugă, de asemenea, că dintre toate sectoarele europene ale securității energetice, securitatea energetică în țările din Europa Centrală şi de Est este, de asemenea, foarte-foarte importantă pentru Statele Unite. Este punct central și o relație extrem de importantă aceasta dintre SUA și țările din Europa Centrală și de Est, o relaţie care există de multă vreme, încă de dinainte de căderea Cortinei de Fier şi destrămarea blocului sovietic din Est. Comunitățile etnice din SUA, provenind din toate țările est-europene, sunt uriașe și sunt foarte importante pentru SUA. Vice-preşedintele Joe Biden a vorbit în mod constant despre importanța Europei Centrale și de Est și sunt foarte încrezător că, dacă Hillary Clinton va fi aleasă președinte, această abordare va fi menţinută.

UE face deja foarte multe în ceea ce privește securitatea energetică. Mai este mult de făcut și, poate, paharul este doar pe jumătate plin. Totuşi, pe jumătate plin este cu mult mai bine decât deloc plin, cum cred că era situaţia atunci când am intrat în administraţie, în 2009. Dezvoltarea Uniunii Energetice Europene și avansul către o piață unică sunt foarte importante. Interconectările asupra cărora insistă UE, de la vest la est şi de la nord la sud, sunt foarte importante aici, în România. Interconectarea dintre Spania și Franța este extrem de importantă. Avem posibilitatea – de fapt, avem deja transferuri de gaz natural lichefiat (GNL) care au ajuns în Portugalia și vor veni volume încă şi mai mari – să aducem GNL în restul Europei, dar pentru aceasta trebuie să existe o interconectare decentă între Spania şi Franţa. Să sperăm că vor avea loc progres în acest sens.

Situația din Ucraina! Cred că este de-a dreptul remarcabil faptul că pe vremea când făceam cunoştinţă cu ambasadorul Constantinescu, Ucraina cumpăra 35 sau 40 de miliarde de metri cubi de gaz pe an de la vecinul lor rus. Anul trecut, Ucraina a cumpărat 6 miliarde de metri cubi, iar în acest an probabil că nu vor cumpăra nimic. Acest lucru are două explicaţii: dezvoltarea propriilor resurse interne, şi, de asemenea, introducerea fluxurilor inverse, dinspre Europa de Vest către Europa de Est.

Gaze naturale lichefiate sunt, de asemenea, foarte importante. Vor veni, sperăm, din SUA, dar vor veni şi din alte locuri. Unii spun: „Bine, gazele naturale lichefiate din SUA nu vor putea să concureze din punct de vedere al preţului cu gaze naturale transportate prin conducte  din Rusia. Mai întâi, de ce nu? Și apoi, nu asta e ideea! Simpla disponibilitate a GNL din surse diferite a condus deja la o schimbare monumentală în ceea ce priveşte prețul gazului rusesc. Europa are în vedere toate sursele alternative de gaze naturale – prin coridorul sudic, din Azerbaidjan, dar și din alte locuri. Dar UE este în ​​domeniul energiei și al securităţii energetice adepta abordării „toate cele de mai sus” – nu vorbeşte doar de gaz, ci şi despre energii regenerabile, energie solară şi eficiență energetică.

Alt lucru care se întâmplă în cele din urmă la Bruxelles – şi care este de maximă importanţă pentru UE, dar și țări precum România – este faptul că UE urmărește și se ţine de propriile sale reguli și reglementări. Cred că nu există altceva mai important ce ar putea face Bruxelles-ul decât să aplice cu strictețe propriile reguli și regulamente, fie că este vorba despre al treilea pachet energetic sau de legislația în domeniul concurenței, strict cu aplicarea regulilor de concurență. Știu că oamenii uită destul de repede, dar cred că toată lumea își aduce aminte de conducta South Stream, care urma să fie o mare afacere… Eu unul am prezis… Cu unele predicţii m-am înşelat, dar am avut dreptate atunci când am spus că South Stream nu se va concretiza. Iar South Stream nu s-a concretizat – da, din motive economice și comerciale – dar, de asemenea, si pentru că Bruxelles-ul a ţinut la aplicarea pachetului al treilea pentru energie, iar Rusia și Gazprom au realizat, în cele din urmă, că nu vor obține aprobarea în ceea ce privește South Stream. Acum, avem încă o întrebare reală legat de viitorul conductei North Stream II. Sunt sigur că știți cu toţii despre ce conductă vorbesc, este conducta care ar urma să treacă pe sub Marea Baltică, legând Rusia cu Germania. Administrația americană a fost foarte limpede în a-şi exprima opoziția față de Nord Stream II –  și pentru o mulțime de motive. Ce contează pentru SUA dacă se face North Stream II sau nu? Sunt o mulțime de probleme: sunt probleme comerciale, sunt probleme juridice şi sunt, de asemenea, probleme politice adevărate în legătură cu Nord Stream II. Motivul pentru care există o astfel de relație viscerală în SUA pe această temă ţine de un sentiment: „Dumnezeule, uite ce a făcut Rusia! Uite ce-au făcut în Crimeea! Uite ce au făcut în Ucraina de Est! Uită-te la toate tensiunile pe care le-au provocat până acum.” Or, în astfel de circumstanțe, cum poate Europa să aprobe o conductă care este în mod clar în detrimentul intereselor Ucrainei, care este în mod clar în detrimentul unor eventuale livrări de gaze în Europa Centrală și de Est, o conductă care divizează Europa între țările din această parte a Europei și alte ţări din alte zone, o conductă care vine în totală contradicție cu obiectivele Uniunii Energetice Europene. Așa că, într-adevăr, acesta este, din punctul meu de vedere, o problemă de securitate politică și este important. Acesta este motivul pentru care SUA au luat poziţie atât de ferm. În plus, North Stream II nu face decât să crească dependența de gazul rusesc. Știu, acest lucru nu este o problemă atât de mare aici, în România, din moment ce România poate, în acest moment, să-şi asigure în mare măsură singură necesarul de gaze naturale.

Încă nişte idei. Una dintre ele este că, așa cum ambasadorul Constantinescu cred că îşi va aminti, am fost în mod constant un susţinător al ideii că țările din Europa Centrală și de Est şi țările baltice ar trebui să colaboreze la Bruxelles pe problematica energetică. Cred că pot spune acum – când era în guvern nu putea fi la fel de direct – că aceste țări ar trebui să acționeze ca un bloc politic la Bruxelles, pentru a se asigura că țările din aceste regiuni obțin de la Bruxelles ceea ce au nevoie.

Pe ansamblu, cred că întregul concept de cooperare regională este foarte important. Cred că România înţelege acest lucru legat de unele proiecte. România este o versiune în mic a Europei și cred că România este avantajată de faptul că are multe resurse – gaze naturale, cărbune, hidroenergie, biomasă, potențial pentru energie nucleară și aș putea continua la nesfârşit. La fel ca Europa, România adoptă abordarea „toate cele de mai sus” în ceea ce privește energia, ceea ce este important pentru România.

Ministrul Victor Grigorescu a vorbit despre două elemente cheie în opinia domniei sale: interconectivitate și tehnologie, și cred că aşa stau lucrurile. Interconectivitatea este foarte importantă și va schimba mult lucrurile: interconectorul Grecia-Bulgaria trebuie făcut, interconexiunea Bulgaria-România va fi finalizată, în cele din urmă și, sperăm, la fel şi conducta BRUA, cu un ajutor semnificativ din partea Uniunii Europene. Legat de tranzitul de gaze naturale din România în Republica Moldova, e adevărat că nu vorbim despre volume mari, dar Moldova este total dependentă de Rusia în ceea ce priveşte gazul. De aceea, este foarte important faptul că România poate furniza Moldovei gaze naturale dintr-o altă direcție.

În ceea ce priveşte tehnologia, tehnologia în sectorul gazelor este o oportunitate extraordinară pentru îmbunătăţirea gradului de recuperare de petrol și gaze la sondele existente în România. Despre acest lucru am tot vorbit în legătură cu Ucraina! Și, evident, explorarea offshore, cu mai multe companii implicate aici, și sectorul nuclear. Știu că au existat discuţii şi există un interes legat de reactoare nucleare de scară mică, care ar putea fi utilizate în viitor. Rețelele inteligente și energiile regenerabile sunt, de asemenea, foarte importante.

Există şi unele probleme, despre care am auzit şi care trebuie să fie abordate.: regimul fiscal, clauzele de stabilitate, precum și taxele aplicate pe producție. Este nevoie de un răspuns care trebuie obţinut în urma unor discuții între Guvern și companii, pentru că ultimul lucru de care România are nevoie ar fi un element de descurajare a investițiilor pentru proiectele în curs la Marea Neagră. De asemenea, trebuie să fie abordată facilitarea procesului de autorizare și de reglementare, o chestiune cu care se confruntă multe țări.