Un comentariu de Rod Adams, publicat de www.theenergycollective.com

Nominalizarea lui Rick Perry de către preşedintele ales Trump pentru a conduce Departamentul Energiei (DoE) este o veste bună pentru cei care cred – sau doresc să creadă – că Departamentul Energie al guvernului federal a fost înfiinţat la sfârșitul anilor 1970 deoarece alegătorii se săturaseră de dependența noastră lucie faţă de petrolul importat de complicaţiile asociate cu această situaţie.

Este posibil să fie o mare dezamăgire pentru cei care sunt mai degrabă mulţumiţi cu modul în care DoE funcţionează astăzi, cu rezultate modeste în sectoarele de generare a energiei şi în cercetarea pentru energie inovatoare care pot fi atribuite celor 30 miliarde de dolari din banii contribuabililor cheltuiţi din bugetul său anual.

Perry a fost, pe durata a trei mandate, guvernatorul Texasului, stat care, fără îndoială, a câștigat titlul de „statul energiei”. Texasul a fost un centru energetic de renume mondial încă de la punerea în funcţiune a puţurilor de la Spindletop, în 10 ianuarie 1901. Nu doar că a fost o sursă principală de petrol și gaze naturale în secolul trecut, dar deţine, de asemenea, depozite de lignit, o industrie eoliană dezvoltată şi în creștere, precum și două centrale nucleare importante.

Texasul i-a primit cu braţele deschise şi pe independenți, şi pe speculatori, pe marile companii, precum şi pe cele mai puţin importante. Formaţiunea Barnett Shale este locul unde George Mitchell şi-a pus în aplicare viziunea de a combina forajul orizontal cu fracturarea hidraulică pentru a elibera cantități mari de petrol și gaze din tight rocks.

Micul secret cunoscut de mulţi din interiorul industriei energetice și de puțini din afara industriei este că mai puțin de a cincea partea (18%) din bugetul anual al Departamentului Energiei de aproape 30 de miliarde de dolari este cheltuit pe programe din categoria „Energie”. Celelalte 4 cincimi sunt cheltuite pe programe din categoriile securitate nucleară (43%), ştiinţă (18%) și managementul mediului (19%), la care se adaugă o amestecătură sub numele „Altele” (2%).

În calitate de guvernator al Texasului, Perry a avut posibilitatea să învețe câte ceva despre celelalte domenii din responsabilitatea DoE. În Amarillo, Texas, este amplasată Pantex Facility – o parte importantă a complexului Departamentului Energiei pentru arme nucleare.

Cu toate acestea, spre deosebire de predecesorii săi imediați, Perry nu este un om de știință. Are puțină experiență în laboratoarele naționale care se trag din Proiectul Manhattan și Comisia pentru Energie Atomică, care au fost create după sfârșitul exploziv al celui de-al doilea război mondial.

Sprijinul acordat de Perry pentru petrol și gaze

E aproape de la sine înțeles că un guvernator al Texasului vreme de trei mandate sprijină industria hidrocarburilor și consideră combustibilii fosili drept instrumente importante ale societăţii moderne în viitorul apropiat.

În timpul mandatului său ca guvernator, producția de gaze naturale a Texasului a crescut cu 50%, în timp ce producția de petrol a crescut cu 260%, revenind la niveluri nemaivăzute din anii 1970. Pe durata ultimilor cinci ani de guvernator ai lui Perry, expansiunea explorării și extracției de petrol și gaze naturale a ajutat ca Texasul să fie pe primul loc în SUA la crearea de noi locuri de muncă.

Pe lângă faptul că depinde în mod categoric de gazele naturale, Texasul rămâne o destinaţie populară pentru a scormoni pământul, ceea ce se datorează în parte unei scutiri de impozit pe care Perry a adoptat-o în 2003. Pentru a încuraja companiile de fracking să investească în forajele din Texas, statul a introdus o scutire pentru sondele de gaze naturale „scumpe”, cu o formulă care, în unele cazuri, poate elimina complet taxa compensatorie de 7,5% aplicată, în mod normal, la producția de gaze din Texas.

E adevărat că scutirea este temporară și se aplică doar pentru primii 10 ani de viață a unei sonde, dar sondele cu fracturare hidraulică produc în mod obişnuit 80-90% din volumul total de gaze în primii câțiva ani de la punerea în funcţiune. Conform unui studiu realizat la cererea legiuitorilor din Texas, scutirea aplicată sondelor „scumpe” a permis producătorilor să acumuleze venituri suplimentare nete de 10,6 miliarde de dolari în intervalul 2006-2014. Altfel spus, în cazul în care scutirea nu ar fi existat și s-ar fi înregistrat aceeași producție, statul ar fi colectat o sumă suplimentară de 10,6 miliarde de dolari din taxe compensatorii.

Cu scutirea în vigoare, colectarea veniturilor fiscale compensatorii din sectorul de gaze a variat considerabil de la un an la altul, în funcţie de modificările prețurilor de pe piață și a nivelurilor de producție, dar în ultimele două decenii, tendința a fost în general pozitivă cu o colectare în creștere de la aproximativ 700 de milioane de dolari la 1,9 miliarde de dolari.

Susţinătorii politicilor de creştere a ofertei și libertarienii ar putea trage concluzia că ratele de impozitare mai mici au ajutat la creșterea veniturilor, dar este de asemenea legitim să întrebăm ce s-ar fi putut face cu miliardul de dolari suplimentar care ar fi intrat în trezoreria statului în fiecare an, în cazul în care lideri politici, precum Rick Perry, nu ar fi decis să stimuleze activitățile de producție, care, probabil, s-ar fi desfăşurat oricum.

Deși mulți ecologiști au exprimat îngrijorarea că alegerea lui Perry oferă mai multe motive de îngrijorare cu privire la un nou boom al forajelor pentru petrol și gaze în detrimentul protecţiei mediului, este cel puțin la fel de plauzibil să credem că experiența lui Perry l-a învățat că prea multe foraje duc inevitabil la un declin brusc atunci când prețurile scad, ca răspuns la o ofertă mai mare decât cererea. Cu toate că o parte din dezvoltarea economică a Texasului, în timpul mandatelor lui Perry, a venit de la inovații precum fracturarea hidraulică, o mare parte a fost determinată de prețurile ridicate la nivel global şi de la marjele de profit pe care aceste prețuri le permit.

Implicarea lui Perry în energia nucleară

În perioada în care industria energetică vorbea despre „Renaşterea nuclearului”, în Texas existau cel puțin patru proiecte de dezvoltare serioase – unităţile 3 şi 4 de la Comanche Peak, unităţile 3 şi 4 ale proiectului Texas South, unităţile 1 şi 2 ale centralei Victoria County Station și unităţile 1 şi 2 de la Amarillo, cu un total de opt reactoare noi.

Guvernatorul Perry a fost în funcție (între decembrie 2000 şi ianuarie 2015) în prima parte a optimismului „Renaşterii nuclearului”, pentru acumularea eforturilor de dezvoltare, și în perioada în care interesul imediat în construirea de noi centrale nucleare s-a estompat. Era în funcție atunci când oamenii de la Comisia pentru Reglementare în domeniul nuclear (NRC) au decis – şi în decembrie 2011 și în mai 2013 – că structura de investiții creată pentru proiectul South Texas nu permite eliberarea unei licențe combinate (COL), pentru că reglementatorul a apreciat că vehiculul de investiţii era dominat de investitori străini.

Decizia a fost discutabilă și, probabil, influențată de lobby-ul antinuclear. Solicitantul de licență în acest caz, a fost și este în continuare – Nuclear Innovation North America (NINA). NRG, o entitate americană, deține 90% din NINA, dar Toshiba, o companie japoneză şi proprietar pe 10% din proiect, a fost cea care a asigurat finanțarea pentru etapa de licențiere a proiectului. Fluxurile monetare s-ar fi schimbat în mod considerabil pe parcursul construcției propriu-zise, dar personalul NRC a insistat că Toshiba ar fi controlat proiectul, de vreme ce a furnizat banii la momentul respectiv.

Perry era încă în funcție, în aprilie 2014, când Consiliul pentru siguranță atomică și licențiere a anulat decizia inițială a celor de la NRC. Probabil, el a avut ocazia să afle mai multe despre costurile impuse de obiecțiile de celor de la NRC, despre eforturile juridice și financiare semnificative investite pentru a răspunde obiecţiilor, modul în care grupurile care se opun energiei nucleare şi-au impus interpretarea asupra restricțiilor privind proprietatea străină, despre dominația și controlul exercitate pentru a stopa proiectul și despre efectul descurajator pe care l-a avut întârzierea asupra interesului investitorilor.

Perry era, de asemenea, în funcție pe durata emiterii și a reînnoirii pentru numeroase licențe necesare în operarea depozitului de deșeuri de nivel scăzut de la Andrews, TX – amplasamentul propus pentru o instalație de depozitare a combustibilului uzat. Era acolo atunci când, după zeci de ani de întârziere, instalația a început să primească transferurile planificate. El a avut ocazia de a-i numi pe toți membrii TLLRWDC, comisia de supraveghere a instalației. Toate indiciile arată că instalația continuă să funcționeze fără probleme și la costuri eficiente, ceea ce sugerează că membrii comisiei își fac treaba.

În mandatul său, Comisia privind calitatea mediului în Texas a aprobat o extindere majoră a capacității instalaţiei și a permis extinderea bazei de clienți de la două state (Texas şi Vermont), la 36 de state, plus Departamentul Energiei.

În timp ce unii au subliniat faptul că selectarea lui Perry ar fi indicator al faptului că administrația Trump ar putea încerca să revigoreze proiectul Yucca Mountain, pare mai probabil ca Perry să favorizeze un proces prin care să fie identificate gazde dispuse și dornice să obțină beneficii solide prin investiții pe termen lung în infrastructură și crearea de locuri de muncă în urma unui acord de a supraveghea un combustibil bine utilizate și potențial valoros. Cu toate că sunt unii care cred că Yucca ar fi modelul de urmat, cele încă 300 de miliarde de dolari care ar fi necesare pentru construirea și exploatarea instalației și infrastructurii descrise în cererea de licență actuală a DoE ar trebui să fie un factor de descurajare substanțial.

Texasul lui Perry a beneficiat de subvenţia federală pentru energie eoliană

În timpul mandatelor guvernatorului Perry, producția de energie eoliană din Texas a crescut de la aproape zero, cât era atunci când şi-a început primul mandat, la peste 35 de milioane de MWh în 2014, ultimul său an întreg în funcție. Dacă Texas-ul ar fi fost o țară, s-ar fi plasat pe locul 5 în lume la producția de energie eoliană.

Perry, de asemenea, a lucrat din greu pentru a se asigura că energia eoliană generată în zonele vaste, cu vânt puternic, dar mai puțin populate din vestul Texasului, ar putea răspunde cererii din orașele mari consumatoare de energie, prin sprijinirea unui proiect de coridor de transport de 7 miliarde de dolari, denumit „Zona competitivă de energie din surse regenerabile” (CREZ). Reţeaua de peste 5.760 de kilometri de cabluri noi a ajutat Texasul pentru a elimina aproape complet perioadele când congestia și vântul puternic au dus prețurile la energia electrică mult sub zero, în unele zone.

Proiectul a fost lăudat de oamenii cărora le plac locurile de muncă și veniturile pe care industria energiei eoliene subvenţionată la nivel federal le aduce la nivelul statelor.

Sprijinul lui Perry pentru cărbune include captarea şi utilizarea carbonului

Guvernatorul Perry a fost aspru criticat de mulți ecologiști pentru sprijinul acordat unor noi centrale electrice pe cărbune în prima parte a celor trei mandate ale sale, dar acest sprijin a fost oferit într-o perioadă în care prețurile la gazele naturale au crescut brusc. Acele creșteri de prețuri la gazele naturale faceau ca prețurile la electricitate în Texas să crească aproape la fel de repede. Producătorii de gaze erau probabil fericiţi, dar efectele negative ale energiei electrice scumpe asupra restului economiei din Texas erau evidente pentru guvernator.

Perry a continuat să sprijine investițiile în dezvoltarea tehnologiei necesare pentru a capta CO2 eficient din punct de vedere economic de la centralele electrice poluatoare. El este cel mai interesat de proiecte în care dioxidul de carbon captat este utilizat în scopuri precum stimularea unei producții suplimentare de petrol și gaze, și nu este doar sechestrat.

Concluzie: Perry îşi va face atât prieteni, cât și dușmani muncind pentru dezvoltarea punctelor forte în energie

Deloc surprinzător, exista detractori care se concentrează în mod eronat pe un episod televizat foarte cunoscut, dar nereprezentativ, când guvernatorul Perry a avut un „moment de amnezie”. În noiembrie 2011 a participat la o dezbatere prezidențială și a încercat să enumere cele trei agenții ale guvernului federal despre care credea că ar putea fi eliminate în baza experienței avute cu ele, în calitate de guvernator. Nu și-a putut aminti că Departamentul Energiei era pe lista pe care o amintea frecvent.

Clipul video cu acel episod jenant oferă o mai bună înțelegere a episodului decât rezumatele critice și referințele găsite în altă parte. Puțini oameni cu vârsta peste 40 nu au avut niciodată experiența de a fi în mijlocul unui dialog sau într-o conversație și să nu-şi poată aminti nicicum un cuvânt sau o expresie care le cunosc foarte bine. Se întâmplă să nu-ţi poţi aminti, temporar, chiar şi numele unor prieteni buni, cunoscuți de ani de zile. Asemenea comportament nu indică faptul că cineva este prost sau încet la minte sau se confruntă cu debutul precoce al bolii Alzheimer. Este un incident deloc rar întâlnit în rândul persoanelor ocupate, de o anumită vârstă, în special atunci când acestea sunt nedormite, stresate, nervoase sau distrase.

O altă teorie care este adusă în atenţie este că nu este potrivit să fie aleasă la conducerea Departamentului Energiei o persoană care a pledat la un moment dat pentru eliminarea acestuia. Pentru observatorii apropiați ai modului în care agenția s-a achitat de presupusa sa sarcină de îmbunătățire a aprovizionării cu energie a Americii, nu este deloc o alegere proastă. Poate ca un politician cu experiență, care recunoaște în mod clar importanța și valoarea producției de energie mai mult decât știința de bază a fizicii particulelor poate pune în mişcare agenţia care ar trebui să ajute la energizarea țării.

Ca susținător al energiei nucleare, al gazelor naturale, al energiei eoliene și al captării și utilizării carbonului, Perry ar putea contribui la reducerea emisiilor de CO2 mai eficient decât cineva a cărui principală calificare este că are încredere în concluziile sumare ale 97% dintr-un eșantion de cercetări privind știința climei. Doar pentru că cineva pune întrebări cu privire la acțiuni, amploare, urgență și interese speciale, nu înseamnă că neagă faptul că producția de CO2 generată de oameni schimbă clima Pământului într-un fel.