România nu poate miza pe o singură sursă de energie pentru a-și rezolva problema necesarului de energie și menținerea stabilității sistemului energetic național, susține Elena Popescu, Director General în cadrul Ministerului Energiei.
”Mi-ar plăcea să avem o țintă de regenerabile mai mare, însă stabilirea țintelor a fost făcută pornind de la ipoteze care țin atât de estimarea creșterii economice și implicit a consumului, cât și de corelarea cu investițiile necesare în rețea, în capacitați de echilibrare și stocare. Menținerea unor capacități energetice cu aport semnificativ în menținerea securității energetice în Romania în perioada de tranziție către decarbonare, este un alt factor care a fost luat în considerare în elaborarea draft-ului Planului Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice (PNIESC). Acesta este în consultare, începând din decembrie 2018. Vom lua în considerare recomandările și opiniile primite în cadrul acestui proces de consultare. Stabilirea țintelor a pornit de la consumul de energie pe care îl vom avea în 2030. Ca premise, am avut în vedere elementele și aspectele strategice pe care România le are în domeniul energetic. Menținerea unui mix echilibrat este un deziderat care se bazează atât pe resursele energetice pe care le avem, pe experiența iernilor cu temperaturi foarte scăzute și a verilor cu temperaturi ridicate – atunci când s-a dovedit clar că o singură sursă de energie nu rezolvă problema energetică din România”, a declarat Elena Popescu, în cadrul Energy Strategy Summit 2019, un eveniment organizat de energynomics.ro.
Totodată, trebuie luată în calcul și situația geopolitică a României. ”Nu este corect să comparăm România, din punct de vedere energetic, cu statele din vestul Europei. Acolo, toate statele sunt membre ale Uniunii Europene și aplică aceleași reglementări. În plus, condițiile climatice sunt diferite față de cele din România – nu se confruntă cu temperaturi extreme așa cum ne confruntăm noi… Am văzut cu toții, în situațiile de iarnă grea, cărbunele a funcționat și a avut un rol semnificativ în asigurarea securității energetice; atunci când nu am putut să ne bazăm nici pe regenerabile, nici pe gaz, din cauza presiunii scăzute din sistem – ne-am bazat pe cărbune”, a spus Popescu.
România are nevoie cât mai rapid de o Strategie energetică
Lipsa Strategiei energetice a afectat buna funcționare a unor departamente din cadrul executivului. ”Cel puțin la nivelul Direcției noastre tehnice, într-adevăr, lipsa unei Strategii ne-a îngreunat activitatea, indiferent că am lucrat la poziționarea României pe domeniul energetic la Consiliul Uniunii Europene sau că trebuiau luate niște decizii referitoare la capacitățile energetice sau la funcționarea sistemului energetic național. Este un subiect complicat, complex, dar din păcate, în dezbaterile de la noi parcă vorbim în paralel, câteodată, și nu vrem să vedem realitatea și contextul în care ne aflăm. … Suntem la momentul în care nu trebuie să ne mai mințim singuri. Nu trebuie să mai ocolim subiectul închiderii cărbunelui. Orientarea europeană și a omenirii este către decarbonare – în care combustibilii fosili trebuie să își reducă ponderea. Asta nu înseamnă că închidem cărbunele mâine sau în cinci sau zece ani. Trebuie însă să planificăm cât mai realist reducerea ponderii cărbunelui pentru a identifica soluții de înlocuire a acestor capacitați cu unele bazate pe tehnologii cu emisii reduse de carbon, astfel încât securitatea energetică a României să nu fie afectată. Partea socială trebuie abordată însă cu maximă responsabilitate.
Avem exemplul Germaniei, care și-a impus ca limită de închidere a cărbunelui anul 2038; are însă un comitet la nivel federal pentru decizii în acest domeniu și discută cu operatorii, cu opinia publică, cu principalii actori din sistemul energetic pentru ca tranziția să fie sustenabilă și suportabilă pentru zonele afectate. Germania planifică acum, iar în 2032 va avea încă o evaluare, să vadă dacă nu cumva decizia de phase-out (renunțare) la cărbune poate fi făcută în 2035 – cu trei ani mai devreme”, a afirmat Popescu.
Multe voci susțin că independența energetică nu mai are sens pentru România, al cărei sistem energetic funcționează într-o piață integrată, europeană. ”Pentru România, o țară la granița Uniunii Europene, independența energetică are încă valențele ei. Când avem în vedere toate aceste aspecte, este nevoie să ne planificăm foarte bine închiderea capacităților energetice. Și când planificăm închiderea unor capacități care nu se mai încadrează în cerințele de mediu și sunt învechite moral, tehnic, din toate punctele de vedere – nu vorbim despre capacități modernizate, cu care mai putem merge niște ani de acum încolo, ci la capacitățile învechite care oricum funcționează un număr limitat de ore și nu respectă condițiile de mediu – trebuie să identificăm imediat ce punem în loc”.
Cota de 27,9% pentru regenerabile a fost estimată pe baza consumului anticipat
Cota de 27,9% pentru regenerabile a fost estimată in contextul consumului pentru anul 2030, prezentat de către Comisia Națională de Prognoză și a potențialul tehnico-economic de dezvoltare.
Ministerul Energiei a luat în calcul consumul energetic estimat până în 2030, atunci când a calculat cota de energie regenerabilă de 27,9% pentru 2030, inclusiv menținerea unor capacități pe cărbune. ”Cota respectivă reprezintă în termeni reali însă o creștere a capacităților instalate în eolian și fotovoltaic. Nu înseamnă numai menținerea capacitaților existente, ci și dezvoltarea de noi capacități și retehnologizarea celor existente. Iar 27,9% nu este o cotă atât de mică, în comparație cu ceea ce au propus celelalte state membre. România a făcut un efort foarte mare până în 2020, comparativ cu celelalte state membre, iar acest efort a fost susținut de consumatorul român. Eu cred – și așa am susținut și la Bruxelles – că este timpul ca și statele mai bogate decât noi să-și asume o creștere mai mare pe regenerabile. Am văzut și draft-urile Planurilor Integrate ale celorlalte state membre. Nu stăm foarte rău. Bineînțeles că au fost opinii – însăși Comisia ne-a spus că se aștepta ca România să aibă o cotă mai mare. Într-adevăr, pe baza creșterii consumului, cota pare redusă, deși în termeni reali înseamnă o creștere de capacitate și pe eolian, și pe fotovoltaic – în România, așadar, capacitățile instalate în sectorul regenerabilelor se vor extinde”.
Avem nevoie de investiții majore
Ministerul Energiei a primit recomandări din piață referitoare la PNIESC. ”Am primit recomandări din piață, le-am analizat și le-am evaluat. Mi-ar plăcea ca reprezentanți ai diferitelor sectoare energetice – din regenerabile, din cărbune, din hidro, din nuclear – să gândească, să vadă un sistem energetic integrat – nu numai sectorul propriu, forma de resurse pe care o reprezintă. Aș dori să existe mai multă solidaritate. Haideți să vedem ce putem face pentru a menține un mix energetic echilibrat, în curs de decarbonare, dar cu utilizarea tuturor resurselor disponibile, care pot contribui la atingerea obiectivelor noastre în domeniul securității energetice și al schimbărilor climatice. Menținerea acestui mix și-a demonstrat importanța în situații de criză, atunci când inclusiv statele din regiune au apelat la importul de energie din România”, a mai spus Popescu.
”Este foarte posibil ca această cotă (privind ponderea regenerabilelor, n.r.) să crească, în urma recomandărilor pe care le primim de la Comisie (primite ulterior conferinței Energy Strategy Summit 2019, n.r.), pe baza unei reevaluări a consumului estimat pentru 2030. Dar este important să investim în capacități noi, bazate pe tehnologii low carbon. În plus, avem nevoie de investiții în infrastructură, rețea, capacități de echilibrare, stocare, smart grid, inclusiv interconectare cu piețele din regiune. Este nevoie de investiții pe tot lanțul energetic, dar trebuie să ținem cont și de gradul de suportabilitate al consumatorului”, a mai spus Popescu, adăugând, totodată, că proiectul nuclear este esențial pentru România, în atingerea obiectivelor de decarbonare și securitate energetică.
Imi permit sa simplific, in baza cunostintelor pe care le-am acumulat de 1 an.Germania,Anglia si toate tarile dezvoltate vorbesc putin,analizeaza multi ani,iau hotarari foarte greu dar fac ce trebuie.Din pacate ,noi vorbim mult,analizam cu superficialitate,luam hotarari rapide si facem numai greseli.
Foarte interesant, multumesc pentru postare.