###author###

Cadrul de reglementare românesc pentru industria de petrol și gaze este ca o strachină de spaghete: apuci un capăt și nu știi niciodată unde se termină – știi doar că va deveni din ce în ce mai complicat. Aceasta este una dintre confesiunile pe care au avut ocazia să le audă participanții la ediția din acest an a seminariilor ROEC Executive Class.

Cei mai mulți dintre noi eram destul de tineri și de lipsiți de experiență în dedesubturile industriei energetice, fiecare însă interesat să devină un fel de expert în domeniu. Acest sentiment a fost întărit de greutatea lectorilor: cei mai mulți dintre ei cu o lungă vechime în industrie și bine instruiți în arta de a transforma provocările în oportunități. Ei au împărtășit cursanților atât cunoștințe aprofundate asupra subiectului, cât și intuiții spectaculoase, organizate în perspective ample și elegante.

Mai mult decât detaliile legate strict de energie s-a dovedit încă o dată că avem cu toții acces la aproape aceleași date. Interpretarea acestora face diferența! Iată câteva lecții la care am avut acces în timpul celor opt sesiuni de câte 3 ore fiecare.

Nu există scurtături

Toți experții s-au străduit să explice enigma din centrul industriei energetice românești. Au venit cu statistici, au venit cu explicații reînnoite ale unor concepte și fenomene, au invocat povești personale – amuzante, sarcastice sau triste – cele mai adesea clarificatoare. Ceea ce m-a surprins cu adevărat a fost o dublă descoperire: 1. cei mai mulți dintre participanți cunoașteau elementele esențiale ale imaginii de ansamblu, 2. fiecare lector a insistat pe același fapt unic: importanța de a avea și de a acționa după un plan, dacă îți dorești să reușești în orice îți propui.

În această industrie, timpul se scurge în decenii; fără o planificare bine gândită (și fără sume mari de bani pentru investiții), nu ai cum să ajungi să produci energie: dobândirea drepturilor, explorarea (cu o rată de eșec de 4 din 5), dezvoltarea, producția și minim 10 ani între primul pas și primul ban încasat. Este un proces riguros verificat pas-cu-pas în mai mult de un secol și în sute de locuri din toată lumea. Investitorul vine cu tehnologia, soluțiile integrate, capacitățile financiare, deschiderea la nivel mondial și standarde dure de siguranță și de mediu. Guvernele sunt așteptate să ofere structuri instituționale eficiente, politici clare și stabile în legătură cu oportunitățile de creștere, piețe deschise și competitive.

Indiferent ce lipsește din toate aceastea, ai o problemă.

Feriți-vă de fundături

Politica și afacerile se amestecă, dar nu se înghit.

Un exemplu perfect este mult discutata „independență energetică”. O formulă cu mare impact politic/populist, dar fără mult sens din perspectivă tehnică sau de afaceri. Oamenii din industrie preferă să se refere la „securitatea energetică”, care însemnă să oferi unei economii o varietate de surse de energie și forme alternative de aprovizionare și transport. Acestea asigură sustenabilitate, întăresc concurența și permit ca prețurile să scadă.

Dar cum energia este „sistemul circulator al economiei”, politica nu poate sta deoparte. Cei mai mulți dintre politicienii de top din SUA au legături puternice cu sectorul energetic („există o ușă batantă între sectorul energetic și administrația americană”, se spune). Conducerea politică din Rusia depinde de petrol și gaze pentru a-i controla pe localnici și pentru a-i amenința pe vecini („Vladimir Putin și-a făcut teza de doctorat pe tema ‘Energia ca armă politică'”), în timp ce China, cu prea puține resurse minerale și insuficient teren arabil pentru o populație atât de numeroasă, este „aspiratorul de resurse al planetei”.

Totul e pregătit acum pentru ca politicienii să introducă mai multe reguli pe piața globală a energiei, în scopul de a stabili relații noi între producători, țările de tranzit și consumatori. Tensiunile din Crimeea sunt mai puțin surprinzătoare atunci când observi (sau ți se atrage atenția!), că în Ucraina pot fi identificate toate cele trei instanțe. Repetăm: miza este stabilirea de noi relații între producători, țările de tranzit și consumatori.

În România, sunt mai frecvente alte forme de ingerință externă: alocarea deficitară a resurselor financiare, schimbarea constantă a cadrului de reglementare, lipsa de viziune în coordonarea, implementarea și monitorizarea agențiilor sau companiilor deținute de stat. Și, mai nou, lărgirea accelerată a fisurilor în acceptarea proiectelor de energie din partea publicului larg: de la activitățile de explorare și producție, la extinderea centralelor nucleare, până la instalarea stâlpilor și a cablurilor de înaltă tensiune, opoziția comunităților locale tinde să devină noua normalitate.

Lăsată în voie, această tendință ar putea pune capăt poveștii industriei energetice românești.

Urmărește ținta

Cu toate acestea, atunci când operăm la o scară a timpului mai mare, suntem mai puțin vulnerabili la emotii și temeri. „Cele mai multe dintre proiectele energetice au ciclu de viață mai lung decât ciclurile politice” , subliniază un CEO. Tot ceea ce acum pare dificil, improbabil sau chiar imposibil ar putea fi diferit peste 3 sau 5 sau 7 ani. Sentimentul pe care l-am avut ascultându-i pe lectori – în special pe cei cu o lungă experiență în industrie – este că încrederea și perseverența sunt cele mai importante ingrediente care contribuie la succes.

Există suficient gaz în lume pentru următorii 200 de ani. Energia regenerabilă este o mare promisiune – cu bune argumente. Tehnologia vine cu evoluții spectaculoase la fiecare 5 ani. Numărul și calitatea persoanelor implicate în industria energetică la nivel mondial sunt uimitoare. Cererea este în continuă creștere.

Este nevoie doar de timp, bani și un pic de bunăvoință ca să reușești, pentru că presiunea constantă arată calea de urmat.

Pentru mine, acesta pare a fi cea mai bună realizare a ediției ROEC Class Executive 2014: a oferit participanților un seminar plin de inspirație.

Lectorii ROEC Executive Class 2014:

• Sergiu Celac (diplomat, fost ministru de externe)
• Otilia Nuțu (expert în politici publice)
• Ionuț Purica (Institutul de Prognoză al Academiei Române)
• Eugenia Gusilov (fondator și director al ROEC)
• Nicolae Anastasiu (Facultatea de Geologie și Geofizică, Universitatea din București)
• Varinia Radu (Founder and Managing Partner al RVR Energy)
• Armand Goşu (Universitatea din București)
• Octavian Milewski (expert în studii politice pe zonele post-sovietice)
• John Knapp (Managing Director ExxonMobil Romania)
• Carmen Neagu (membru în consiliul de supraveghere al Transelectrica)
• Cristian Secoșan (membru al Directoratului OMV Petrom)

Autor: Gabriel Avăcăriței

Jurnalist experimentat atât în mass-media tradiționale, cât și în cele noi, Gabriel este redactorul șef al Energynomics din 2013. Excelentele sale abilități de comunicare, organizare a informației și editare sunt puse la treabă zi de zi, pentru a dezvolta proiectele platformei de comunicare Energynomics: site-ul, revista și evenimentele proprii.