###author###

România are avantajul de a avea un mix energetic echilibrat, iar perspectivele de dezvoltare extinsă a aprovizionării cu gaze interne și de import sunt bune. Rezultatul incidenţei acestor doi factori este că România nu are o problemă mare în ceea ce priveşte dependenţa de energie. Cel mai recent exemplu, preşedintele ANRE a anunțat că, pentru iarna lui 2014, depozitele de gaze vor fi alimentate în proporţie de 90% cu gaz natural produs intern.

Privind mai atent la contextul regional, chestiunea îmbunătăţirii securităţii surselor de alimentare cu energie poate fi rezolvată în următorii ani. În regiunea sa România este țara care are cele mai mici probleme în ceea ce privește securitatea aprovizionării. Ea are chiar are potențialul de a deveni un exportator net de gaze. În acest sens a fost luată o decizie care permite exportul virtual. Cu alte cuvinte, prin practici de tip swap ori back-haul exporturile apar strict în registrele contabile. Aceasta este o soluţie temporară, până când vor fi realizate interconectările cu sens bilateral.

În România progresele pentru integrarea regională se realizează cu greutate

Integrarea regională a piețelor naţionale mai are un drum lung de parcurs și momentan paşii realizaţi sunt mai degrabă modeşti. O serie de obstacole amână îndeplinirea acestui obiectiv paneuropean. Unele se referă la lipsa de concurență reală pe piața internă a gazelor, gestionarea ineficientă a mai multor companii energetice de stat, o organizare slabă a pieței angro și comerțul exterior redus. Până acum progresele s-au înregistrat într-un ritm lent, lucru care în cele din urmă se reduce la o lipsă de angajament politic şi de afaceri veritabil pentru dezvoltarea unei piețe transparente și competitive a gazelor.

Reportajele din mass media naţionale şi locale despre acţiunile agenţilor de impunere a legii exercitate în companiile energetice de tip monopol arată că statul este tentat să încurajeze practicile ilegale şi caută mai degrabă să extragă rente decât să încurajeze antreprenoriatul. Mai mult, politica energetică națională actuală este puternic introvertită, dar există planuri guvernamentale pentru o actualizarea sa. Ministrul Delegat pentru Energie, Constantin Niță, a făcut o mișcare îndrăzneață pentru depărtarea de acest model de strategie guvernamentală. El a anunțat că va încredinţa crearea Strategiei Energetice Naţionale companiei private care va îndeplini cel mai bine caietul de sarcini şi specificaţiile pe care le va trasa Departamentul de Energie.

În acest fel, el speră că influenţa nocivă a politicului şi interesele de partid vor fi înlăturate, iar companiile operatoare de reţea şi de obiectiv strategic să înceapă să funcţioneze corespunzător. În cadrul strategiei actuale luarea deciziilor pare să fie decuplată de modul în care acestea sunt luate la nivelul Uniunii Europene ori în pieţele mature din Europa Occidentală. Toate aceste neajunsuri izolează piața românească de gaze naturale, iar această izolare se traduce în sume de bani şi influenţă geopolitică pierdute.

Presiunile organizaţiilor internaţionale accelerează liberalizarea pieţei de energie

România este avantajată de ocuparea unei poziţii geografice favorabilă. Dacă se combină acest fapt cu rezervele de gaz convenţionale şi neconvenţionale, dovedite ori estimate şi localizate on shore sau off shore, cu infrastructura existentă de transport și de depozitare, dacă se adaugă planurile declarative de construire a unui terminal de lichefiere a gazelor naturale şi revigorarea unui proiect regional precum AGRI, ne putem construi o imagine bună cu privire la motivele care pot face din România o componentă importantă a viitoarei pieței interne europene de energie.

Mai rămân multe de făcut în ceea ce privește liberalizarea pieței şi integrarea regională. Presiunea pentru restructurare şi modernizare aplicată asupra sectorul energetic ca urmare a acordului tip stand-by semnat cu FMI și UE a adus deja succese parțiale. Mai mult, discursul politic al liderilor politici naționali și factorilor de decizie din companile energetice cu prezenţă puternică în piaţă arată că astfel de măsuri vor continua.

Unul dintre principalii piloni ai securității energetice din România este integrarea piețelor de gaze naturale din regiune, precum diversificarea furnizorilor cu care statul lucrează. Din moment ce integrarea regională este îngreunată din partea românească de o serie de defecte operaționale interne, rezolvarea cât mai rapidă a acestora ar fi în interesul României, cetățenilor săi, precum și în interesul companiilor care operează pe piața națională, fie ele publice ori cu capital privat.

România şi Polonia îşi pot împărtăşi experienţele prin intermediul Parteneriatului Strategic

În acest context, Institutul Polonez pentru Afaceri Internaționale a emis recent un buletin informativ în care se afirmă că România și Polonia ar trebui să încerce să utilizeze mai mult componenta de energie din Parteneriatul Strategic semnat între cele două state în 2009, pe dimensiunea de energie. Într-o analiză finală, cele două țări au experiențe similare în ceea ce privește tranziția de la o economie planificată și centralizată la o economie de piață. În ceea ce privește nevoia lor de a-şi crește siguranţa şi securitatea energetică, experții polonezi au venit cu o serie de recomandări pentru politici publice și măsuri de piață în sectorul energetic.

În opinia acestora, este recomandat a fi creat un cadru bilateral pentru transferul de bune practici. Acest lucru ar produce rezultatele cele mai bune la nivelul companiilor, dar sunt necesare inițiative instituționale cu autoritate şi legitimitate pentru a da primul impuls. Polonia ar putea împărtăși României experiența sa cu privire la construcţia unui terminal de lichefiere a gazelor naturale, percum şi în chestiuni ce ţin de explorarea şi exploatarea gazelor de șist, din moment ce statul central-european se află în ambele domenii în stadii mai avansate decât România.

O altă soluţie adoptată de Polonia şi pe care România ar trebui s-o ia în considerare este fondul de investiţii pentru infrastructură creat de Ministerul Trezoreriei din Polonia şi care funcţionează precum un fond privat. De asemenea, în ambele state sunt în desfăşurare proceduri şi dezbateri despre noi proiecte de lege cu privire la hidrocarburi, iar principiul nevoii de a împărtăşi informaţii ar trebui să stea la baza comunicării dintre oficialii acestora. În ceea ce priveşte statul român, acesta are mai mult de un secol de tradiţie în ceea ce priveşte producția de gaze şi petrol și deţine prin specialiştii şi şcolile sale de profil expertiză considerabilă în probleme geologice, tehnice și de infrastructură, expertiză care ar trebui să fie împărtăşită cu Polonia.

Formula extinsă a Grupului de la Vişegrad reprezintă o altă oportunitate pentru afacerile româno-polone

Dincolo de cooperarea bilaterală, o platformă care poate fi folosită cu succes este formula de 4+ a Grupului de la Vişegrad. Experţii polonezi sunt de părere că România trebuie să fie implicată mai mult în acest format de discuţii, din moment ce în trecut a fost convocată ocazional pe probleme energetice, în special în dezvoltarea Coridorului de Gaz Nord-Sud. Mai mult, conform Institutului Polonez România ar putea fi implicată în consultări regulate la nivel politic și de experți ale V4 cu privire la inițiative cum ar fi Regulamentul TEN-E, mecanismul Connecting Europe sau în dezvoltarea unei abordări paneuropene privitoare la gazele de șist.

Chiar recent Polonia și Marea Britanie au anunțat că doresc o dezbatere în cadrul UE cu privire la gazele de șist. Ministrul adjunct al Mediului din Polonia a declarat că „englezii sunt la fel de siguri ca polonezii că rezervele de șist ar trebui să fie utilizate în mixul energetic al unei țări”. El a adăugat că dezbaterea decurge în favoarea adversarilor gazelor de șist şi că aceştia domină discursul public și cadrul mental în care se desfăşoară dezbaterile. România ar putea adera la această inițiativă, în calitate de țară care se află pe locul al treilea în topul ţărilor europene cu cele mai mari rezerve estimate de gaze de șist.