Fondul pentru Modernizare (FM), instrument creat de UE, alocă României 6-7 miliarde de euro până în 2030 pentru modernizarea sistemului energetic, dar România riscă să piardă un an din program, din cauza lipsei capacității de implementare sau a întârzierii operaționalizării Fondului, conform unei analize a Horváth.
Potrivit companiei de consultanță în management Horváth, una dintre soluțiile pentru deblocarea urgentă a acestei situații este o strategie de accesare a fondurilor integrată cu Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), cu Fondul de Tranziție Justă (FTJ), cu Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC), precum și cu alte strategii, planuri și fonduri europene sau naționale, conform e-nergia.ro.
De asemenea, beneficiile așteptate prin intermediul Fondului pentru Modernizare se vor concretiza doar dacă acest ajutor financiar va fi utilizat pentru a stimula concurența pe piața locală de energie.
Potrivit datelor oficiale, infrastructura energetică a României este subdezvoltată, iar mai mult de 70% din rețelele de transport și distribuție sunt mai vechi de 45 de ani. Din această cauză, țara noastră este dependentă de energia generată pe bază de cărbune, ceea ce duce la un preț ridicat al energiei furnizate. Fondul pentru Modernizare a fost alocat către 10 țări membre ale Uniunii Europene, unde PIB-ul pe cap de locuitor este mai mic de 60% din media UE. Bugetul este calculat prin acordarea a 2% dintre certificatele de carbon licitate în conformitate cu normele europene.
„În ultimii patru ani, barometrul pentru prețul de tranzacționare a energiei electrice în România a fost evoluția costului certificatului de emisii CO2. În 2021, am observat o creștere accelerată a acestora, de la 30 euro/ tCO2 în primul trimestru, la 52 euro/tCO2 în prezent, ceea ce, coroborat cu ponderea semnificativă a cărbunelui în mixul energetic, are un impact semnificativ negativ asupra competitivității pieței energetice și, implicit, afectează performanța economiei naționale”, explică Vlad Gheorghe, reprezentant Horváth.
Cele zece țări care beneficiază de Fondul pentru Modernizare sunt: Letonia, Estonia, Croația, Lituania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Polonia, Cehia și România.
„UE a creat acest Fond pentru a sprijini state est-europene a căror economii suferă din cauza sectorului energetic necompetitiv. În mod cert, țara noastră are nevoie de acest ajutor pentru a-și moderniza lanțul valoric energetic.
Din păcate, infrastructura și tehnologiile învechite au ca urmare faptul că România realizează un PIB de 2.330 euro la tona de gaze cu efect de seră pe care le produce, în timp ce în cazul altor economii mai dezvoltate, situația este în mod clar diferită. De exemplu, Suedia raportează 10.125 euro per tona de emisii de carbon, iar Franța 7.330 euro.
Acest lucru înseamnă că producem puțin, în schimb poluăm mult. Faptul că România are cea mai mare cotă din Fondul pentru Modernizare, aproximativ 31%, este un succes de negociere și ne arată susținerea de care putem beneficia. Cu toate acestea, din păcate, România nu se numără printre cele cinci țări beneficiare care au creat deja cadrele necesare implementării proiectelor ce vor primi finanțarea Comisiei Europene și Băncii Europene de Investiții, prin intermediul Fondului.
Întârzierea modernizării sistemului energetic cu încă un an, dacă ratăm termenul de depunere a proiectelor din această vară, va avea consecințe puternice la nivel economic contribuind la continuarea volatilității pieței energetice. Fondul de Modernizare, însă, trebuie să fie alocat pe baze economice și, implicit, sustenabile”, mai punctează Vlad Gheorghe.
