Deși Ordonanța 114 îi va afecta cel mai mult pe producătorii mici și mijlocii din sectorul gazelor, investițiile acestora în explorare și exploatare urmând să scadă cu 30-50%, consecințele sale se răsfrâng asupra întregului sistem, spun oficialii Asociației producătorilor de petrol și gaze – ROPEPCA.
Ordonanța, care ar avea ca scop protejarea consumatorului casnic, distorsionează major piața și induce disparități concurențiale între producătorii și furnizorii de gaze, conform unui studiu Deloitte efectuat la cererea Ropepca. Problema cea mai mare pentru producători este plafonarea prețului gazului la 68 de lei per MWh, mai mult decât suprataxarea nou-introdusă.
„Există o presiune și pe marja furnizorilor, cei care creează alternativele într-o piață… până la urmă, liberalizarea se produce și prin aportul furnizorilor care vin cu oferte alternative”, susține Sorin Elisei, senior manager, Deloitte.
În urma adoptării OUG 114, însă, nu mai poate fi vorba de o piață liberă, spune Saniya Melnicenco, preşedintele ROPEPCA. „Pe o scală de la 1 la 10, aș putea acorda nota 5 stării actuale a pieței, din punct de vedere al liberalizării”, a declarat Melnicenco pentru energynomics.ro. Ea susține că săptămâna aceasta vor avea loc noi negocieri cu membrii parlamentului și ulterior și ai guvernului. Nu se știe, deocamdată, care vor fi rezultatele.
Iată care sunt efectele OUG 114 asupra pieței, identificate de Deloitte:
1. Reducerea veniturilor bugetului de stat. Efectele colaterale ale prezentului regulament ar depăși impactul specific al industriei de gaze și ar genera efecte negative directe și indirecte asupra întregului mediu de afaceri și a societății. Reducerea veniturilor bugetului de stat cu 2,26 miliarde lei, echivalentul a cca. 17% din prestațiile sociale plătite în 2017 reprezintă un exemplu de efect direct.
2. Distorsiuni ale securității aprovizionării. Distorsionarea pieței gazului și supra-reglementarea determină modificări ale modelelor de investiții, revizuirea inițiativelor de sprijin regional, potențialele efecte în cascadă asupra coridoarelor și hub-urilor integrate regionale și europene. Datorită rolului promițător de furnizor regional de securitate energetică, România ar trebui să-și mărească importurile de gaze naturale din afara UE pentru a acoperi consumul intern.
3. Ajutorul de stat potențial pentru consumatorii industriali. Consumatorii industriali români vor beneficia de prețurile interne ale gazului stabilite arbitrar la o valoare limită, mult sub prețurile pieței; aceștia ar trebui să răspundă imediat la afirmațiile privind ajutoarele de stat din partea colegilor lor din statele membre. Investigațiile anti-dumping recent efectuate de UE în legătură cu societăți din țări terțe care utilizează gaze naturale la prețuri preferențiale (de exemplu, Federația Rusă, SUA, Trinidad Tobago) indică un risc serios în această direcție.
4. Perturbarea concurenței pe piață și discriminarea producătorilor față de furnizori. Piața concurențială a gazului din România va înceta în cele din urmă să existe în perioada aprilie 2019 – martie 2022. Restricțiile de a vinde gaze naturale la preț fixat vor face activitățile de trading inutile. Concurența în producția de gaze naturale va scădea, întrucât producătorii independenți mici ar putea să nu-și poată finanța operațiunile la noul preț. Producătorii de gaze naturale (deținători de licențe de furnizare) vor trebui să-și vândă producția la un preț limitat, în timp ce alți furnizori locali/ străini vor putea să revândă volumul respectiv de gaze către contrapărțile lor (clienții non-gospodării) cu o marjă nelimitată. Producătorii de gaze naturale (deținători de licențe de furnizare) vor trebui să plătească 2% din valoarea producției de gaze naturale, în timp ce furnizorii sunt obligați să plătească o taxă de 2% numai pe marja operațională, iar producătorii/ importatorii străini nu vor fi obligați să plătească impozit.
5. Nerespectarea unui serviciu public sustenabil pentru furnizarea de gaze a gospodăriilor. Cu toate că interesul clienților casnici este menționat în centrul acestor măsuri de reglementare, impactul său multiplu asupra prețului final (de exemplu, 2% impozit pe cifra de afaceri aplicat tarifelor, recuperarea pierderilor din trecut de către furnizorii gospodăriilor) ar avea drept rezultat, în cel mai bun caz, menținerea prețului final actual până în februarie 2022. Totuși, aceasta ar duce fie la generarea de pierderi suplimentare (în cazul ANRE care stabilește un preț fix cu amănuntul, care va trebui recuperat uterior), sau la un preț mai mare cu amănuntul, contrar domeniului de aplicare al OUG 114/2018. În schimb, România ar trebui să evalueze cu atenție implementarea adecvată a conceptului de consumator vulnerabil, să acorde sprijin financiar direct celor care au nevoie și să evite subvenționarea gospodăriilor care depășesc venitul mediu la nivel regional / național.
6. Limitarea tradingului transfrontalier liber al producției domestice de gaze naturale. Prioritizarea furnizării locale de gaze către gospodării generează o barieră în calea exportului de gaze naturale din România către alte țări din UE. Întrucât producătorii autohtoni de gaze sunt, de asemenea, obligați să livreze volumele rămase din producția lor către clienții non-rezidenți, disponibilitatea la export a gazelor naturale din România ar fi egală cu zero. Eforturile UE de investiții în infrastructura de pe teritoriul României nu sunt luate în considerare.
