În 2021, o mare parte a aprovizionării cu gaz natural lichefiat (GNL) pentru Europa a provenit din Statele Unite ale Americii, Qatar și Rusia, a anunțat Administrația americană pentru informații în domeniul energiei (EIA). Împreună, aceste trei țări au reprezentat aproape 70% din totalul importurilor de GNL din Europa, iar Rusia a reprezentat 20%
Statele Unite au devenit cea mai mare sursă de GNL pentru Europa în 2021, cu 26% din gazele naturale lichefiate importate de țările membre ale Uniunii Europene (UE-27) și Regatul Unit (Marea Britanie), urmate de Qatar cu 24% și Rusia cu 20%. În ianuarie 2022, Statele Unite au furnizat mai mult de jumătate din toate importurile de GNL din Europa pentru luna respectivă.
Exporturile de GNL din Statele Unite către UE-27 și Regatul Unit au crescut de la 3,4 miliarde de metri cubi pe zi (bcm/zi) în noiembrie 2021 la 6,5 bcm/zi în ianuarie 2022 – cel mai mare volum de GNL livrat vreodată către Europa din Statele Unite într-o zi. Creșterea exporturilor de GNL din SUA este rezultatul atât al provocărilor de aprovizionare cu gaze naturale în Europa, cât și al diferențelor considerabile de preț între gazul natural produs în Statele Unite și prețurile din prezent la huburile comerciale europene.
Constrângerile în aprovizionarea cu gaze naturale în Europa și stocurile scăzute din ultimul an au contribuit la recenta creștere a exporturilor de GNL din SUA către Europa. Producția de gaze naturale a Europei este într-un declin continuu din cauza limitelor de producție la zăcământul Groningen din Olanda și din cauza depletării zăcămintelor mature din Marea Nordului. Pentru a răspunde cererii, importurile de gaze naturale în Europa, în special din Rusia, au crescut în ultimii ani.
Fluxurile de gaze naturale din Rusia s-au redus în cursul anului 2021. Intrările pe conductele din Rusia la cele trei puncte principale (Kondratki în Polonia, Greifswald în Germania și Velke Kapusany în Slovacia, care împreună reprezintă o capacitate de 14,3 bcm/zi prin conductele de import din Rusia) a însumat pe medie 10,7 bcm/zi în 2021, comparativ cu 11,8 bcm/zi în 2020 și 14,1 bcm/zi în 2019, conform datelor Refinitiv Eikon. Livrările de gaze naturale prin conducte din Norvegia, care au crescut de la 10,4 bcm/zi în 2019 și în 2020, la 11,1 bcm/zi în 2021, nu au fost suficiente pentru a compensa aportul redus prin conductele din Rusia.
Provocările în aprovizionarea pieței europene au dus la creșterea prețurilor la gazele naturale din regiune. Prețul spot al gazelor naturale la Title Transfer Facility (TTF) din Olanda – cel mai lichid hub virtual al gazelor naturale din Europa – a fost tranzacționat la cote maxime istorice. Prețul TTF a fost în medie de 28,52 dolari pe milionul de unități termale britanice (MMBtu) din septembrie 2021, până în prima săptămână din februarie 2022. Prețul TTF a atins vârful la 60,20 dolari/MMBtu pe 21 decembrie 2021. Înainte de această creștere bruscă a prețului, prețul TTF era în medie 9,28 dolari/MMBtu din ianuarie până în august 2021, 3,28 dolari/MMBtu în 2020, 4,45 dolari/MMBtu în 2019 și 6,45 dolari/MMBtu din 2014 până în 2018.
Din perspectivă istorică, gazele naturale din piețele spot din Europa s-au tranzacționat la niveluri mai mici decât ale prețurile spot pentru GNL în Asia. În ultimele luni, însă, prețurile gazelor naturale din Europa au urmărit îndeaproape prețurile GNL din Asia. În unele zile, prețul gazelor naturale în Europa a depășit prețul GNL din Asia, atrăgând volume mai ridicate de livrări flexibile de GNL în Europa. Importurile de GNL în Europa au crescut în decembrie 2021 și ianuarie 2022, la o medie de 10,8 bcm/zi, respectiv de 14,9 bcm/zi, parțial ca răspuns la creșterea prețului la TTF peste prețurile spot GNL din Asia.