De ani buni, deja, industria energetică globală dispune de un instrument esenţial în descrierea, evaluarea şi compararea proiectelor de valorificare a resurselor energetice: UNFC-2009. Utilizat deja de numeroase state – între care Argentina, Brazilia, China, India, Malawi, Niger şi Statele Unite – sistemul construit de experţii Naţiunilor Unite a fost recent adaptat astfel încât să permită conversia rapidă a etichetărilor aplicate proiectelor din Federaţia Rusă şi zonele învecinate.

Este pentru prima dată când clasificarea UNFC a fost adaptată la un sistem naţional. „Acest pas va îmbunătăţi comunicarea globală în sectorul petrol şi gaz”, a declarat Christian Friis Bach, secretar executiv al UNECE. „În condiţiile în care resursele fosile sunt 80% din resursele energetice primare în regiunea UNECE şi 90% din Federaţia Rusă, avem nevoie de o înţelegere comună a rezervelor şi resurselor fosile pentru a reuşi să le administrăm într-un mod sustenabil”.

Pasul următor este executarea unor studii de caz prin care metodologia de transpunere a celor două clasificări va fi testată.

Denumirea UNFC prescurtează sintagma United Nations Framework Classification (Clasificarea cadru a Naţiunilor Unite) – în fond un sistem generic de etichetare numerică a rezervelor energetice fosile pe trei criterii fundamentale: viabilitate economică şi socială (E), status-ul şi fezabilitatea proiectului (F), informaţii geologice (G).

Reuşita acestui demers oferă posibilitatea de a îmbunătăți în mod semnificativ prognozele energetice la nivel de companie și la nivel de țară, în condiţiile în care metodologiile folosite pentru a estima amploarea și potențialul fiecărei resurse vor fi comparabile și obiective.

Cum funcţionează UNFC-2009

Rezervele / proiectele analizate sunt punctate pe fiecare dintre cele trei criterii fundamentale, care constituie axele unui sistem de vizualizare volumetric. Fiecare categorie (E1, F3 etc) este un bloc constituient al sistemului şi primeşte o definiţie fixă (ex. E1 = extracția și vânzarea au fost confirmate a fi viabile din punct de vedere economic). Combinaţia de trei categorii defineşte o clasă; de exemplu, clasa 111 se referă la cantităţi descrise de categoriile E1, F1 și G1.

Sistemul de clasificare UNFC-2009 include şi depăşeşte sisteme anterioare precum PRMS (SUA – Marea Britanie) sau CRIRSCO (Rusia) printr-o rezoluţie mai fină şi distincţii mai clare între clasele de materii prime energetice descrise. În prezent, propunerea UNECE este ca estimarea volumelor să continue să fie comunicată în termenii specifici fiecărui tip de resursă, iar simultan să fie folosită şi raportarea numerică prin modelul UNFC. Raportarea unitară elimină ambiguităţi termnologice şi specificităţi care ţin de fiecare sector energetic în parte, cu istoria şi jargonul propriu.

Prin proiect, UNECE înţelege nivelul/etapa la care se ia o decizie de a continua sau nu (de exemplu, decizia de suplimentare a investiţiei). Experţii UNECE au explicat că toate proiectele energetice sunt foarte asemănătoare între ele, chiar dacă folosesc resurse regenerabile, resurse minerale sau fosile. Toate au caracteristici similare, ca urmare, principiile de bază ale UNFC-2009 pot fi aplicate:

• proiectul necesită acces la depozitare, acumulare sau sursă
• proiectul include un „proces” de extracţie sau convertire către produsele bune de vânzare
• proiectul necesită acces la o piață
• proiectul are elemente de risc și recompensă pentru investitor
• proiectul are un profil de producție (și venituri) anticipată

De curând, Comitetul pentru Energie Sustenabilă din cadrul UNECE – Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa a definitivat extinderea clasificării UNFC astfel încât să permită descrierea în termeni comparabili a resurselor energetice de origine geotermală – un avans teoretic care simplifică enorm procedurile de lucru şi procesele de decizie la nivel guvernamental (definirea politicilor publice) şi în sectorul financiar-corporatist (alocarea capitalului).

La solicitarea energynomics.ro, Gheorghe Radu, unul dintre cei mai reputaţi seniori ai industriei de petrol şi gaze din România, s-a referit la relevanţa clasificării UNFC: „Clasificarea UNFC reprezintă un instrument de lucru pentru o analiză unitară şi eficientă, care utilizează termeni comuni comparabili în studiile de fezabilitate pentru identificarea proiectelor bancabile. Un al doilea tip de utilizare este în analizele realizate la nivel naţional, regional sau comunitar în vederea stabilirea politicilor de susţinere a proiectelor energetice. Clasificare UNFC permite o analiză comparativă pentru toate tipurile şi categoriile de surse şi de resurse. Se pot evita astfel alocările nejustificate, subvenţiile încrucişate şi susţinerea unui tip de resursă fără a-l putea compara cu celelalte tipuri de resurse. Pe de altă parte, sunt deja foarte avansate cercetările şi analizele care să permită aplicarea clasificării UNFC pentru proiecte de injecţie / extracţie în vederea stocării geologice pentru diferite tipuri de resurse.”