A durat 10 ani ca Serinus să poată declara caracterul comercial al zăcământului Moftinu, 10 ani din care 5 au fost pierduți din cauza autorizațiilor și aprobărilor întârziate, ne-au declarat doi dintre reprezentanții companiei. Cu toate acestea, Serinus ar vrea să continue să se dezvolte în România, deoarece „România poate fi un lider energetic în Europa”. Pe de altă parte, fără schimbări în ceea ce privește dificultatea tot mai mare de a face afaceri și în ceea ce privește regimul fiscal – impozitul pe venituri excepționale a apărut din nou și din nou în dialogul nostru -, nu e un sigur că Serinus își va putea convinge investitorii să continue să creadă în România.

În ultimii ani, în afară de segmentul offshore din Marea Neagră, au fost puține discuții publice în legătură cu operațiunile din sectorul gazelor din România. Ce a făcut Serinus de la începutul anului 2017, când ați hotărât să mergeți mai departe cu proiectul gazier de la Moftinu?

Jeffrey Auld (J.A.): Serinus este un investitor serios în România. De la bun început investițiile noastre s-au bazat pe promisiunea unor condiții fiscale stabile într-o piață aflată în dezvoltare, la acea vreme adiacentă Uniunii Europene. Serinus a depus eforturi pentru a materializa acele investiții inițiale. În 2017, compania a luat decizia să se angajeze în dezvoltarea Proiectului de Gaze Moftinu – un angajament semnificativ. Pe durata lucrărilor, Guvernul României a aprobat Ordonanța nr. 114, care a provocat preocupări serioase pentru investitorii noștri și, în multe cazuri, investitorii ne-au cerut să oprim investiția din România până se revine la stabilitate fiscală. Ne-am gândit că Guvernul va recunoaște prejudiciile provocate de Ordonanța 114 și va încerca să repare aceste prejudicii. Acest lucru nu s-a întâmplat. Încă și mai dăunătoare a fost introducerea impozitului pe veniturile excepționale, în 2018, un impozit care a intrat în vigoare chiar înainte ca Serinus să înceapă producția în proiectul Moftinu. Impozitul pe veniturile excepționale a avut drept efect diminuarea cu 60% a rentabilității anticipate pentru investiția realizată de companie.

Alexandra Damașcan (A.D.): Începând din 2017, Serinus a continuat să investească într-un mediu care a devenit din ce în ce mai ostil, sub forma unei impozitări iraționale. Compania a sperat întotdeauna că efectele negative ale Ordonanței de Guvern 114 și ale impozitului pe venituri excepționale vor fi recunoscute și reparate. Modificarea rațională a acestor legi, precum și a Legii Petrolului, ar fi benefică pentru România. Fără aceste modificări investitorii se vor îndrepta tot mai mult către alte locuri unde să-și investească banii.

Zăcământul Moftinu este cunoscut din anii 1970, dar numai în 2014 s-a făcut o descoperire utilă. Ce a făcut diferența în abordarea Serinus?

A.D.: Se știa din anii 1970 că există potențial de hidrocarburi în zona Moftinu. Însă abia când Serinus a forat sonda Moftinu 1000 s-a văzut cu claritate potențialul comercial al acestui zăcământ. S-a realizat un program de achiziție seismică la zăcământul Moftinu, care a acoperit 80 de kilometri pătrați, au urmat cinci sonde forate cu succes care au demonstrat în cele din urmă caracterul comercial al zăcământului Moftinu. Pentru a pune lucrurile în perspectivă, trebuie spus că a durat 10 ani ca Serinus să declare comercialitatea zăcământului Moftinu, 10 ani din care 5 s-au pierdut din cauza autorizațiilor și aprobărilor întârziate, efect al disfuncționalităților din legea petrolului și legea construcțiilor. Obstacolele cu care s-a confruntat compania erau complet evitabile și zăcământul ar fi putut fi dezvoltat în jumătate din acest timp. Este un lucru care are un impact real asupra viitoarelor zăcăminte și în final asupra ritmului în care România își poate crește producția de gaze onshore.

Ce e diferit în modul în care lucrează o companie independentă de petrol și gaze față de modul în care tratează un zăcământ companii precum Romgaz și OMV Petrom?

A.D.: Pe măsură ce Serinus a crescut, au crescut și responsabilitățile sale în zona socială (CSR). În prezent, în calitate de al treilea cel mai mare producător de gaze din România, aceste responsabilități sunt și mai importante. Serinus este un angajator și contribuabil important în zona Satu Mare, cu 24 de angajați și o cifră de afaceri de 82 milioane lei, în 2021 (perioada ianuarie-octombrie 2021). Avem responsabilități față de toate părțile interesate și trebuie să echilibrăm obligațiile noastre față de guvernul României și obligațiile pe care le avem față de acționarii noștri de a administra o companie profitabilă și în creștere.

Aceste obligații și responsabilități nu sunt diferite pentru Serinus față de cele ale OMV și Romgaz, care au sute de angajați și resurse financiare mai mari. Ceea ce este diferit este modul în care o companie mai mică tratează aceste responsabilități. Pierderea producției aferente unei zile este dăunătoare pentru orice companie, dar este în special vizibilă și dăunătoare în cazul unei companii mai mici. Întreruperile și birocrația extrem de greoaie pot afecta direct o companie mai mică. O companie de dimensiunea Serinus nu își permite luxul de a avea sute de proiecte, din care să compenseze întârzierile dintr-un proiect. În cazul în care Serinus este întârziată într‑un proiect, întreaga companie trebuie să încetinească și să aștepte rezultatele acelui proiect întârziat înainte să treacă la o nouă fază de creștere. Acest lucru înseamnă că birocrația afectează companiile mici mult mai mult decât companiile mari. Asemenea dificultăți întârzie creșterea, iar creșterea este benefică atât pentru România, cât și pentru Serinus. Efectele regimurilor fiscale incerte au de asemenea un efect imens asupra companiilor în creștere. Impozitul pe veniturile excepționale este un exemplu elocvent al modului în care creșterea poate fi oprită de un impozit prost conceput. Marile companii, cu proiecte mai vechi, și-au recuperat deja investițiile inițiale, așa încât pentru ele impozitul pe veniturile excepționale este doar un impozit pe venit. Companiilor mai mici, în creștere, li s-a impus acest impozit înainte să-și poată recupera investițiile. În unele cazuri, acest impozit este atât de drastic încât unele proiecte vor plăti sume mari pentru impozitul pe venituri excepționale, dar nu vor returna niciodată investitorilor investiția inițială. Este clar că dacă un investitor nu își recuperează banii investiți este foarte puțin probabil să mai investească o dată. Astfel de politici afectează creșterea și afectează micile companii, care sunt motorul creșterii. Trebuie să existe o formă de a avantaja micile companii independente, așa încât acestea să fie dispuse să investească din ce în ce mai mult în România.

Există alte zăcăminte în România unde o abordare similară cu cea pe care ați avut-o în Moftinu s-ar putea dovedi benefică?

A.D.: Toate zăcămintele din România au propriile riscuri și particularități. Fiecare operator cunoaște bine punctele slabe și punctele forte ale zăcământului său. Da, putem spune că, dacă noi toți am urma aceeași abordare pentru zăcămintele noastre, atunci rezultatele ar putea fi afectate doar de un regim fiscal și juridic inechitabil. Moftinu era doar un zăcământ dintr-o suprafață concesionată de trei mii de kilometri pătrați. Echipa noastră pentru cercetări geologice și geofizice a identificat până în prezent cel puțin alte 32 de perimetre similare care, în condițiile fiscale corecte, ar putea replica succesul descoperirii comerciale Moftinu.

Mai sunt volume de gaze suficient de mari în segmentul onshore al României pentru ca autoritățile să ia în calcul o stimulare mai puternică a operațiunilor de petrol și gaze?

J.A.: Serinus consideră că România ar putea fi un lider energetic în Europa. Credem că un sistem fiscal mai echitabil și mai echilibrat, combinat cu procese simplificate de autorizare și aprobare, ar putea fi o combinație puternică pentru a atrage investiții suplimentare. Și nu doar că Serinus crede că asta… Investitorii noștri ne spun că așa stau lucrurile.

Ce tip de acțiuni considerați că sunt necesare pentru ca Serinus și alte companii similare să aibă rezultate mai bune, mai repede?

J.A.: În primul rând, legi precum Legea petrolului, Legea energiei electrice și a gazelor naturale și normele de aplicare ale acestora ar trebui modificate sau înlocuite cu unele noi, pentru a oferi investitorilor procese de reglementare și autorizare simplificate, proceduri eficiente și sigure pentru transferul dreptului de proprietate și de cesionare, recunoașterea obligațiilor într-o relație contractuală între mai mulți concesionari și asigurarea unei corelații mai bune și consecvente dintre Legea Petrolului, Legea Mediului și Legea Apelor. Acestea sunt modificările care ar îmbunătăți climatul investițional pentru explorare și producție în domeniul gazelor din România. Întârzierile asociate cu niveluri multiple de birocrație trebuie să fie eliminate pentru a permite companiilor să investească și să crească.

Pe partea fiscală, impozitul pe venituri excepționale este unul dăunător, care împiedică investițiile. Impozitul pe venituri excepționale trebuie modificat urgent, pentru a permite guvernului să obțină o parte corectă din beneficiile dezvoltării, permițând în același timp investitorilor să-și recupereze capitalul investit înainte de a plăti fonduri considerabile către guvern. În ceea ce privește Serinus, noi suntem un producător de gaze care are planuri de investiții pentru a crește semnificativ producția în România, dar trebuie să ne bazăm pe fluxul de numerar pe care îl câștigăm din operațiunile noastre curente pentru a ne finanța investițiile viitoare. Impozitul pe venituri excepționale, așa cum este construit în prezent, scoate bani din afacere înainte ca proiectele să-și poată recupera investițiile inițiale. Această structură crește cu mulți ani perioada de recuperare a investițiilor de către investitori. Cu cât ne ia mai mult timp pentru a ajunge la rentabilitatea capitalului nostru, cu atât este nevoie de mai mult timp pentru a reinvesti acest capital pentru a continua operațiunile de explorare și producție. Rezultatul este o creștere mai lentă a producției.

Impozitul pe venituri excepționale, așa cum este structurat în prezent, reprezintă o descurajare puternică a investițiilor. Acționează ca un factor de descurajare datorită poverii fiscale incrementale foarte mari pe care o impune pe un plafon foarte scăzut al prețului gazelor, de 47 lei/MWh. Povara fiscală este de 60% la acest plafon, fără deductibilitatea costurilor de exploatare, cu o deductibilitate foarte limitată a costurilor de capital și doar cu deducerea redevențelor plătite. Acesta nu este un impozit pe veniturile excepționale, ci este un impozit pe venit. Companiile trebuie să plătească o parte semnificativă din venituri lor chiar înainte de a-și recupera investiția expusă la risc. Povara fiscală devine încă și mai mare la cel de-al doilea prag al prețului gazelor, de 85 lei/MWh, unde partea guvernului crește la 80% din venituri minus redevențele, iar companiile nu își pot deduce capitalul pe care l-au cheltuit pentru explorare și dezvoltare. Deoarece aceste prețuri plafonate nu sunt indexate la inflație, pe măsură ce costul explorării, dezvoltării și exploatării zăcămintelor de gaze crește, povara devine tot mai pronunțată și va împiedica din ce în ce mai mult investițiile pe viitor. De asemenea, această povară fiscală nu ține cont de scăderea producției care are loc în cazul tuturor zăcămintelor de gaze. Aceasta înseamnă că zăcămintele productive vor fi închise mai devreme, deoarece veniturile din producție nu mai pot acoperi costurile de exploatare a zăcământului. Volume considerabile de resurse ar putea rămâne în pământ din cauza acestui impozit foarte inflexibil și împovărător.

Creșterea istorică recentă a prețului gazelor în România demonstrează modul în care impozitul pe venituri excepționale diminuează răspunsul în oferta de piață a producătorilor autohtoni de gaze. Dincolo de pragul de 85 lei/MWh, guvernul preia aproape toate veniturile incrementale realizate. Prin urmare, producătorii nu reacționează în mod adecvat la semnalele de preț ale pieței. Se spune că leacul pentru prețurile mari sunt prețurile mari; acest lucru se datorează faptului că prețurile mai mari stimulează o creștere a producției și această creștere în cele din urmă conduce la reducerea prețurilor. Impozitul pe venituri excepționale, așa cum este construit în prezent, elimină acest stimulent al pieței pentru creșterea producției și, în schimb, reduce durata de viață a producției existente. Acest impozit crește, de asemenea, dimensiunea pe care trebuie să o aibă o descoperire pentru a fi calificată drept viabilă economic. În esență, acest impozit îi obligă pe producători să renunțe la descoperirile de mai mici dimensiuni. Această lipsă de răspuns a ofertei va distorsiona și mai mult piața de gaze și va face ca prețurile mari ale gazelor să devină tot mai mari.

Guvernul este pus în fața unei oportunități economice extraordinare. Se poate gândi un sistem fiscal în care guvernul obține o parte corectă și rezonabilă, permițând în același timp investitorilor să-și recupereze capitalul și să genereze capital suplimentar pentru a reinvesti în oportunitățile de gaze onshore ale țării. În timp, producția locală poate ajunge să elimine nevoia costisitoare de a importa gaze din afara țării. Acest lucru va ajuta la inversarea fluxului uriaș de fonduri cu care se plătesc gazele importate, la îmbunătățirea în continuare a securității energetice a țării și a consumatorilor săi, la utilizarea producției interne de gaze pentru a înlocui sursele de energie cu emisii mai mari de carbon folosite în prezent în țară – toate acestea maximizând în același timp rentabilitatea fiscală pe termen lung și stabilitatea finanțelor țării. Impozitul pe venituri excepționale, așa cum este proiectat în prezent, preferă câștiguri financiare guvernamentale pe termen scurt, în locul beneficiilor pe termen lung pe care le are acoperirea din surse locale a consumului de gaze naturale și energie electrică.

Sunteți interesați de alte concesiuni în România?

J.A.: Serinus este deja parte din industria energetică din România. Este logic că ne dorim să creștem. Cu toate acestea, pe măsură ce se aplică impozite incrementale, cum este impozitul pe venituri excepționale, și birocrație suplimentară, este din ce în ce mai dificil să-i convingem pe investitorii noștri că România este cel mai bun loc unde Serinus să își investească banii. În prezent, capacitatea de a obține profituri financiare în România, chiar și când mărfurile energetice sunt scumpe, este mai mică decât în multe alte țări. Concurența pentru capital nu trebuie să fie o cursă către cele mai mici impozite, dar actualul regim fiscal românesc este perceput ca fiind inechitabil pentru investiții. Companii precum Serinus au investit masiv doar pentru a constata că impozitul pe venituri excepționale a fost permanentizat, iar profiturile noastre au fost semnificativ diminuate. Această incertitudine nu ajută. Investitorii caută corectitudine și predictibilitate și își pot muta investițiile în alte zone în care văd că aceste practici de corectitudine și predictibilitate sunt respectate. În prezent, România pierde investiții în fața altor jurisdicții în care investițiile sunt stimulate. Așa cum am menționat anterior, cu o politică adecvată de stimulente care să ofere o împărțire mai rezonabilă a beneficiilor pentru a acoperi riscurile semnificative pe care le implică explorarea de noi resurse de gaze naturale, atunci investitorii ar putea fi foarte interesați de o nouă rundă de concesionare în România. Pentru a stimula interesul pentru aceasta, ar trebui realizate îmbunătățiri majore ale Legii petrolului și ale regimului fiscal actual. Aceasta ar include un angajament pentru stabilitate fiscală care să fie menționat clar în modificările legislative, pentru a oferi certitudinea necesară pentru atragerea investitorilor.

Care a fost impactul asupra României al acestor investiții insuficiente în explorarea și producția onshore?

J.A.: Investițiile mai mici au dus la scăderea producției interne, în condițiile în care cererea de gaze din România a crescut constant. Acest lucru a dus la prețuri mai mari la gaze. De fapt, impozitarea mai mare aplicată de guvern este transmisă consumatorului sub forma unor prețuri mai mari pe care le plătește pentru energia pe care o folosește. Cu cât guvernul scoate mai mult capital din sistem sub formă de taxe și impozite, cu atât rămâne mai puțin capital disponibil pentru noi investiții. Acest răspuns al prețului este oarecum atenuat de creșterea importurilor de gaze din afara țării pe piața românească, dar aceasta vine și un cost uriaș pentru România: ieșirea de fonduri din țară sub forma plăților către producătorii străini de gaze. De la începutul anului 2020, România a importat peste 4 miliarde de metri cubi de gaze, ceea ce înseamnă că, la prețurile medii ale pieței în această perioadă, au ieșit din România peste 1,5 miliarde de dolari. Este vorba de 1,5 miliarde de dolari care au ieșit din țară, în loc să fi fost investiți pentru a crește producția și a crea locuri de muncă aici.

Acest gaz străin importat nu este supus ace­lorași taxe ca și gazul autohton produs local. Gazul străin importat este, de fapt, scutit de impozitul pe venituri excepționale din România și, prin urmare, are un avantaj competitiv pe piața din România. În mod bizar, guvernul român stimulează importul de gaze străine la un cost foarte mare pentru statul român, în loc să stimuleze producția de volume mai mari de gaze pe plan intern. Banii care ies din țară pentru a plăti gazele străine importate nu sunt reinvestiți în economia românească.

Cum se poziționează Serinus în toată această agitație legată de decarbonizarea profundă a industriei și a societății?

J.A.: Serinus se află în avangarda decarbonizării. Gazul natural este un combustibil de tranziție cheie care va permite să înlocuim producția de energie cu consum mare de cărbune cu energie electrică mai curată, generată pe bază de gaze naturale. În cele din urmă, gazul este un combustibil care poate ajuta în tranziția de la cărbune la gaze naturale și apoi la energie regenerabilă. Potrivit Agenției Internaționale a Energiei, doar 2,4% (32.474 TJ) din oferta totală cu energie la nivel global a fost asigurată din energie eoliană și solară în 2019. În aceeași perioadă, peste 44% din oferta totală de energie a fost generată folosind cărbune și hidrocarburi. Pe măsură ce România își dezvoltă sectorul energiei regenerabile, este esențial să reducă utilizarea combustibililor cu cele mai mari emisii de dioxid de carbon dintre combustibilii folosiți pentru producția de energie. Fiecare unitate de energie generată pe bază de gaze naturale produce jumătate din emisiile de gaze cu efect de seră de care este responsabil cărbunele. Creșterea producției de gaze permite României să-și reducă acum emisiile și de asemenea permite țării să progreseze către un mix de energie regenerabilă pe termen mai lung.

Există amenințări specifice pe care le vedeți, din legislația UE, pentru viitorul apropiat, cum ar fi strategia UE privind metanul?

J.A.: Serinus salută strategia UE privind metanul. Suntem foarte atenți să monitorizăm și să eliminăm orice emisie fugitivă din operațiunile noastre. Angajăm experți terți pentru a monitoriza emisiile noastre fugitive și facem eforturi imediate de remediere dacă sunt detectate astfel de emisii. Salutăm viitoarea legislație a UE care să facă întreaga industrie mai curată și mai eficientă.

—————————————-

Articolul a apărut inițial în numărul din decembrie 2021 al Energynomics Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.