Creșterea producției de țiței și gaze de șist va acționa ca o „balanță” pentru proiectele maritime de mare adâncime, a declarat noul șef al subsidiarei americane a Royal Dutch Shell, pe fondul eforturilor marilor firme energetice de a-și asigura flexibilitatea în trecerea la carburanți mai curați. Gretchen Watkins a afirmat că forarea în ocean, în Golful Mexic, Brazilia și Nigeria, asigură venituri pe termen mai lung, însă rezervele de șisturi din SUA, Canada și Argentina au permis o luarea unor decizii viabile.

„Rolul pe care îl joacă [afacerea de șisturi] în portofoliul Shell este acela de a fi un echilibru bun pentru forajul maritim”, a spus Watkins.

Proiectele maritime de mare adâncime sunt capital-intensive și necesită timp pentru a se dezvolta, fiind considerate investiții pe termen lung.

Între timp, proiectele de șisturi necesită injecții de numerar modeste la început, și devin profitabile mai rapid. „Putem fi mult mai agili în deciziile de investiții”, a spus Watkins, adăugând că cheltuielile și operațiunile din domeniul șisturilor pot fi reduse sau majorate, în funcție de mișcările pieței, potrivit Financial Times.

„Aceasta este o acoperire naturală a portofoliului”, a adaugat ea.

Watkins, fost director executiv al companiei Maersk Oil din Danemarca, înainte ca aceasta să fie achiziționată de francezii de la Total, a devenit șeful activității de șisturi și va prelua un rol suplimentar în supravegherea tuturor operațiunilor din SUA în viitor.

Investițiile în șisturi au crescut deoarece companiile energetice au fost supuse presiunii de a reduce costurile, de a plăti datoriile și de a spori rentabilitatea investitorilor prin dividende și răscumpărări de acțiuni.

Așa numitele proiecte cu ciclu scurt au devenit, de asemenea, mai atractive pe fondul incertitudinii cu privire la cererea viitoare de combustibili fosili și la tranziția globală către forme mai curate de energie.

Shell, a spus Watkins, a făcut un pariu pentru a-și asigura prosperitatea într-o tranziție energetică turbulentă. Shell alocă în fiecare an între 2 și 3 miliarde dolari pentru exploatarea de șisturi, ceea ce reprezintă aproximativ 10% din cheltuielile anuale de capital ale companiei până în 2020 și jumătate din cheltuielile estimate pentru proiectele maritime la mare adâncime.