Acesta este transcriptul mesajului transmis de Silvia Vlăsceanu, director executiv ACUE, cu prilejul Energy Strategy Summit 2016, desfăşurat pe 31 mai la Palatul Snagov. Pentru a vedea un sumar al celor mai importante mesaje transmise, mergeţi la articolul 27 de idei esenţiale după Energy Strategy Summit 2016.

Mulţumesc, în principal celor care au avut răbdarea să stea până la această oră în sală.

Trebuie să constat că ziua de astăzi s-a concentrat foarte mult pe problemele dedicate sectorului de petrol şi gaze naturale, mai puţin pe sectorul producerii de energie – în prima sesiunea a fost un reprezentant al producătorilor -, dar deloc pe problemele operatorilor de distribuţie şi furnizare energie electrică şi gaze. Aparent, în acest sector nu mai avem probleme de niciun fel, sunt toate rezolvate. Ar fi bine să nu avem probleme!

Sectorul de distribuţie este după cum ştiţi complet reglementat şi autoritatea de reglementare este în permanență cu ochii asupra activităţii operatorilor de distribuţie de energie electrică şi gaze naturale. Uneori prea mult se concentrează pe nişte probleme care poate nici nu există şi pe care le vede când ele de fapt nici nu au apărut. Părerea mea personală pe care am spus-o şi altădată este că deja avem o suprareglementare. În domeniul transportului de energie, mă refer atât la operatorii de transport şi sistem, cât şi la operatorii de distribuţie energie electrică şi gaze naturale, sunt deja mult prea multe reglementări. Acestea nu numai că sunt greu de aplicat, dar sunt foarte greu de urmărit şi corelat, inclusiv de către departamentele din cadrul autorităţii de reglementare. Nu vreau să acuz acum că nu colaborăm sau că nu avem un permanent dialog cu conducerea Autorităţii. Dar problemele de comunicare apar de cele mai multe ori cu factorii de execuţie, cu eşaloanele inferioare din cadrul Autorităţii. E până la urmă o recomandare şi o rugăminte pe care o adresăm Autorităţii de a ne ajuta să ne îmbunătăţim această relaţie cu departamentele din cadrul Autorităţii.

Revenind, legat de subiectele care s-au menţionat mai devreme, suportabilitate, competitivitate, să nu credeţi că operatorii de distribuţie şi furnizorii de ultimă instanţă care sunt membrii ai asociaţiei noastre nu pun în centru şi nu sunt preocupaţi de satisfacţia şi bunăstarea clientului. Până la urmă, piaţa de energie şi gaze naturale nu poate funcţiona fără client. De aceea constatăm, în ultima vreme, o creştere a concurenţei, chiar şi între membrii ACUE. Problemele de concurenţă sunt foarte acerbe şi nu există zi în care să nu citim în presă cum încearcă să îşi ia clienţii unii altora, cum furnizorii sunt din ce în ce mai activi şi, deşi fac parte dintr-un grup al unor operatori de distribuţie concesionată într-o anumită zona, încearcă să pătrundă şi „să fure” din clienţii furnizorului existent. Este un lucru foarte bun până la urmă, dacă este în beneficiul clientului şi furnizorii acţionează în acest sens.

Raportându-ne la clienţi, indiferent că vorbim de clienţi industriali sau de clienţii rezidenţiali, dar în principal referitor la clienţii vulnerabili, Autoritatea ar trebui să vadă cu mai multă grijă care drepturile pe care clienţi trebuie să le aibă indiferent de furnizorul pe care şi-l aleg.

Clienţii au la dispoziţie intervalul de 21 de zile şi pot schimba furnizorul fără obligaţia de a plăti facturile la zi. Am menţionat la un moment dat că nu mi s-a părut corect şi în continuare ne menţinem părerea că nu este corect ca un client să îşi schimbe furnizorul fără să îşi achite datoriile la zi. În alte state membre europene nici nu se pune sau nu intră în gândirea unui client să nu îşi plătească factura la zi. La noi, deocamdată, mai avem de lucrat la capitolul educaţie.

Revenind la drepturile acestor clienţi, plecăm de la însăşi definiţia serviciului universal care este prevăzut în Legea 123. Acest serviciu universal este menţionat că fiind furnizarea de energie la preţuri rezonabile, comparabile, în condiţii de calitate, către clienţii casnici şi non-casnici şi IMM-urile cu o cifră de afaceri mai mică de 10 milioane de euro. Noi considerăm că nu este o simplă furnizare, ci este un drept care trebuie să însoţească acest client indiferent de furnizorul la care va apela la un moment dat.

Mergând mai departe, într-un an şi jumătate gradul de deschidere al pieţei sau componenta în piaţă concurenţială va ajunge la 100%. Ar trebui să începem deja discuţiile să ne gândim cum va funcţiona această piaţă. În acest moment există o platforma dedicată pe OPCOM, piaţa centralizată serviciul universal. Este încă o necunoscută şi încă nu avem idee ce gândeşte Autoritatea, dacă intenţionează să păstreze această componentă de piaţă, despre cum vede schimbarea în condiţii concurenţiale a furnizorilor de ultimă instanţă. Nu este un lucru facil ca peste noapte să schimbi contracte la peste un milion de clienţi aferenţi fiecarei zone de operare.

Sunt lucruri mult mai importante şi mai incerte pe care ar trebui să le discutăm cu Autoritatea, decât unele care apar pentru că, pe româneşte, ni se caută nod în papură. Întotdeauna însă activitatea operatorilor a fost atât de controlată şi reglementată încât este şi foarte greu să nu respecţi legislaţia în vigoare, indiferent de care lege vorbim. Fie că vorbim de legea energiei electrice, de legislaţia în domeniul achiziţiilor publice, de legislaţia în domeniul concurenţei, cred că operatorii, cel puţin membrii ACUE, nu au dezamăgit şi nu şi-au dezamăgit clienţii din acest punct de vedere.