Creșterea extremă a prețurilor energiei a făcut ca perioada de amortizare a investițiilor în generarea de energie verde să se reducă la mai puțin de doi ani. Alături de riscurile în securitatea aprovizionării, prețurile ridicate face ca sistemele de stocare e energiei să devină esențiale, atât pentru producătorii de energie cât și pentru consumatorii industriali și chiar pentru autorități publice.

”În primul rând, ne uităm să vedem când este necesară o investiție într-un sistem de stocare, dar piața globală a dat deja răspunsul, pentru că prețul crește și va continua să crească și este, oricum, impredictibil. Dacă am fi avut o piață predictibilă și fără o dinamică agresivă, sistemele de stocare ar fi fost necesare din perspectiva unei perioade viitoare cu prețuri mari. Dar, având în vedere și compartimentul marilor furnizori, sistemele de stocare devin esențiale în planificarea unei investiții”, a declarat Alexandru Gliga, Solution Manager Huawei, la conferința “Regional Approach – Chișinău”, organizată de Energynomics.

La nivelul Uniunii Europene există deja o legislație care obligă anumite tipuri de producători de energie să dispună și de capacități proprii de stocare a energiei pentru a ajuta la echilibrarea sistemului energetic. Sunt vizați producătorii de energie din surse impredictibile (solar sau eolian) care au o producție la vârf mai mare de 50 MW. În România se discută mai multe valori de la care să fie aplicată această obligativitate, iar odată intrată în vigoare, legea ar putea stimula investiții în stocare, mai ales în rândul producătorilor de energie eoliană.

Potrivit lui Gliga, există un interes ridicat din partea pieței pentru investiții în astfel de capacități de stocare, iar unii beneficiari preferă să investească fondurile proprii și să nu mai aștepte banii din programele europene pentru că fiecare zi în care cumpără energie din rețea înseamnă costuri foarte mari. În România, există interes pentru investiții în capacități de stocare din partea unor operatori de parcuri fotovoltaice mai mari de 50 MW. Una dintre aceste firme deține mai multe parcuri și plănuiește să devină un actor important pe piața de “storage as a service”. De asemenea, o companie din sectorul maselor plastice și una din zona automotive analizează astfel de proiecte cu scopul de a-și asigura consumul propriu de electricitate.

Sunt trei categorii principale de potențiali utilizatori ai acestor sisteme de stocare. În primul rând, producătorii de energie verde (fotovoltaică, eoliană, hidro și în stațiile de biogaz), centralele pe gaz și cele electrotermice și consumatorii industriali (fabrici, parcuri de afaceri, operatori de depozite), la care se adaugă și instituțiile publice. Investiția într-un sistem de stocare a energiei poate fi privită inclusiv ca o oportunitate de afaceri și nu neapărat ca o necesitate, mai ales de către consumatorii care văd că autoconsumul de energie le permite să evite prețurile mari din piață.

”O oportunitate ar fi ca sistemele de stocare să fie privite ca servicii de rețea sau să fie construite simultan cu o nouă unitate de producție din considerente legate de costuri”, a mai spus el.

Conferința „Abordare Regională Chișinău” a fost organizată de Energynomics cu susținerea partenerilor noștri: BRM East Energy MD, Huawei, Kawasaki Gas Turbine Europe, Schneider Electric, Transelectrica, Transgaz.