Pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2050, așa cum se dorește în Tratatul de la Paris, Uniunea Europeană ar trebui să se bazeze din ce în ce mai mult pe metodologii de absorbție a carbonului din atmosferă („carbon removals”). Pentru a atinge acest obiectiv, Comisia Europeană a adoptat încă din decembrie 2021 „Comunicarea privind ciclurile durabile ale carbonului”. Această comunicare prezintă un plan de acțiune pe termen scurt și mediu pentru dezvoltarea diverselor soluții care vor absorbi carbonul din atmosferă.
Una dintre aceste soluții, așa cum este definită în comunicare, este „Carbon Farming” – un set de practici agricole voluntare care vizează captarea CO2 din atmosferă și stocarea acestuia în sol sau biomasă. Proiectele de eliminare voluntară a carbonului în agricultură și silvicultură cuprind inițiative precum împădurirea și reîmpădurirea, agro-silvicultura, care combină gestionarea arborilor sau arbuștilor cu creșterea culturilor și a pășunilor, proiectele agricole fără arare („no till agriculture”), practicile de conservare a solului pentru a proteja și revitaliza solurile, păstrând în același timp biodiversitatea, precum și conservarea și restaurarea turbăriilor deteriorate și zonele umede pentru a spori potențialul de captare a carbonului.
Cărbunele vegetal („biochar”), care este derivat din lemn sau biomasă prin piroliză, reprezintă o altă metodologie practică pentru atenuarea schimbărilor climatice. Acesta are un conținut ridicat de carbon (90%) și o structură compactă, făcându-l rezistent la degradarea de către microorganismele din sol și un mediu eficient de stocare a carbonului. Oferă beneficii pentru gestionarea durabilă a solului, inclusiv dependența redusă de îngrășăminte și substanțe chimice.
O altă abordare evidențiată în comunicarea Comisiei pentru a obține emisii nete zero până în 2050 este utilizarea tehnologiei de captare și stocare a carbonului (CCS – Carbon Capture Storage). CCS implică captarea CO2 din atmosferă și stocarea acestuia în subteran, în ocean sau în locuri desemnate. Această tehnologie nu este nouă, iar proiectele CCS la scară largă sunt deja operaționale în întreaga lume. Cu toate acestea, evaluarea eficienței acestora și obținerea acceptării și sprijinului publicului rămân provocări, mai ales în contextul în care aceasta soluție industrială ar putea provoca dezechilibre naturale majore, precum cutremure de pământ. Proiectul Greensand este o inițiativă CCS lansată în martie 2023, care a realizat cu succes captarea și stocarea transfrontalieră a carbonului între Belgia si Danemarca. Acesta implică transportul de CO2 din Belgia și injectarea acestuia într-un câmp de petrol epuizat situat în Marea Nordului. Obiectivul principal al acestui proiect este de a asigura stocarea durabilă a aproximativ opt milioane de tone de CO2 anual până în anul 2030. Această cantitate este echivalentă cu 40% din obiectivul de reducere a emisiilor Danemarcei și mai mult de 10% din emisiile anuale ale acestei țări.
În ciuda potențialului proiectelor de eliminare a carbonului, acestea se confruntă cu preocupări de credibilitate din cauza dificultăților în cuantificarea performanței și certificarea proiectelor de absorbții de emisii. Pentru a rezolva acest lucru, Comisia Europeană a propus un cadru de certificare voluntară pentru proiectele „Carbon Removals” și CCS în noiembrie 2022.
Certificarea acestor proiecte își propune să stabilească criterii pentru măsurarea și verificarea cantităților absorbite, împreună cu procesele de monitorizare și raportare pentru a asigura autenticitatea acestora. Acest cadru va ajuta la identificarea soluțiilor fiabile de absorbție a carbonului, la combaterea greenwashing-ului și la creșterea gradului de conștientizare și acceptare a publicului.
Dezvoltarea cadrului de certificare este realizat de un grup de experți care lucrează, in prezent, în două direcții principale: stabilirea criteriilor de calitate și crearea standardelor pentru măsurarea, monitorizarea, raportarea și verificarea eliminării carbonului, urmată de acreditarea de către terți – firme independente specializate în audituri si verificări. Scopul este de a asigura succesul proiectelor de absorbție a carbonului și CCS, de a preveni afirmațiile înșelătoare și de a crește recunoașterea și sprijinul public.
În aprilie 2023, la aproape un an după propunerea de certificare a Comisiei, Parlamentul European a recunoscut aceasta inițiativa în timpul unei sesiuni plenare. Parlamentul a îndemnat Comisia să furnizeze date verificate privind emisiile și absorbțiile de CO2 din proiecte înainte de 2026, pentru a stabili sistemul de certificare și pentru a facilita crearea unei piețe voluntare pentru certificatele de carbon pentru aceste proiecte. Aceste date vor fi cruciale pentru viitoarea reformă a Politicii Agricole Comune Europene în 2027. Cei mai mulți deputați europeni recunosc, bineînțeles, oportunitatea semnificativă pe care o prezintă sistemul de certificare pentru transformarea sectoarelor agricole, agro-forestiere și industriale ale Europei, conducând la îmbunătățirea practicilor de durabilitate și contribuind la atingerea emisiilor net zero până în 2050.
Cel mai recent raport al Comitetului ENVI din Parlamentul European subliniază cele trei roluri complementare ale eliminării carbonului: reducerea emisiilor nete de CO2 pe termen scurt, compensarea emisiilor reziduale pentru a atinge ținta „net zero” și obținerea de emisii nete negative de CO2 dacă implementarea efectivă depășește emisiile reziduale anuale. Raportul subliniază, de asemenea, importanța prioritizării reducerilor emisiilor directe, în timp ce proiecte certificate de „carbon removal” ar trebui să se alinieze cu inventarele revizuite LULUCF (Land use, land-use change and forestry) și inventarele naționale de gaze cu efect de sera (se exclude șeptelul de animale). În plus, raportul solicită înființarea unui registru unic european al creditelor de carbon și a unei liste accesibile publicului cu organismele de certificare acreditate din cadrul schemei de certificare.
Observăm că legislația europeană se înăsprește din ce in ce mai mult in ceea ce privește emisiile de carbon, in toate domeniile industriale si agricole, afectând in acest lanț consumatorii finali, prin majorări de preturi pentru a suporta costurile ridicate privind investițiile in astfel de soluții propuse. Țintele de reduceri de emisii in sectoarele incluse in Schema europeană de comercializare a emisiilor EU ETS pentru anul 2030 s-au schimbat in ultimii 7 ani in direcția creșterii acestora de la 30% la 40%, apoi la 55% (propunerea “Fit for 55”), pentru a fi in final adoptată de Parlamentul European ținta de 62% reducere emisii CO2 in 2030 față de nivelul din 2005. Ținând cont de această instabilitate legislativă europeană, n-ar trebui sa ne mire dacă UE ar schimba în următorii 2-3 ani și ținta de “net zero” din 2050 în 2040, accelerând ritmul implementării soluțiilor de absorbție și captare a carbonului și impunând taxe de carbon tot mai drastice, inclusiv cetățenilor.
_____________________________________________
Articolul a apărut inițial în numărul din iunie 2023 al Energynomics Magazine.
Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.