Acesta este transcriptul mesajului transmis de Sorin Gal, director general în cadrul ANRM, cu prilejul Energy Strategy Summit 2016, desfăşurat pe 31 mai la Palatul Snagov. Pentru a vedea un sumar al celor mai importante mesaje transmise, mergeţi la articolul 27 de idei esenţiale după Energy Strategy Summit 2016.
Bună dimineața,
Mulţumesc pentru invitaţie şi mulţumesc organizatorilor pentru că m-au pus între cele două mari asociaţii patronale din domeniul petrolier – ROPEPCA şi RBSTA. Este un lucru pozitiv pentru că sunt partenerii noştri cei mai importanţi în desfăşurarea activităţii. Chiar dacă uneori suntem pe poziţii divergente, mergem înainte.
S-a vorbit mult despre gaz, s-a vorbit mult despre petrol. Ceva mai devreme, domnul ambasador Mihnea Constantinescu pomenea ceva despre acel depozit de carote care reprezintă istoria geologică a României. Acesta nu se află la noi [la ANRM – n.r.]. O parte din el este la Institutul Geologic Român, într-o clădire care urmează să fie cedată Ministerului Învăţământului şi Cercetării şi preluată apoi de IGR. O altă parte se află într-un depozit foarte bine pus la punct şi foarte bine organizat, la Mediaş, la Romgaz, iar cealaltă parte la Câmpina, la fostul Institut de Cercetare şi Proiectare în domeniul Petrolului (ICPT).
Voi încerca să punctez câteva lucruri legate de istorie. În România se extrage petrol de 160 de ani. Avem prima producţie de petrol raportată în lume, prima instalaţie de distiliare a petrolului, avem Conpet-ul cu 150 de ani de transport de ţiţei prin conducte. Avem foarte multe lucruri în trecut. Ce avem în viitor? Aceasta este cea mai mare întrebare şi o provocare pentru noi. În acest moment, rezervele dovedite sunt undeva la 7% din total la gaze naturale libere, la gaze asociate undeva peste 6%, iar la ţiţei de 4,72%. Avem o producţie de ţiţei foarte scăzută pe ultimul loc în lume la număr de barili pe sondă. La zacămintele mature încă mai avem zăcăminte care mai produc din 1901-1902, atât la ţiţei, cât şi la gaze. Din acest punct de vedere, situaţia este destul de complicată.
Sigur că toată lumea speră că România va deveni un mare producător şi exportator de gaze naturale. Pentru aceasta este nevoie de investiţii foarte mari. Rezervele probabile pe zona de on-shore sunt în zona de mare adâncime, unde există nişte acorduri petroliere de exploare, în care o companie românească este asociată cu o companie americană şi o companie spaniolă. Cu investiţii foarte mari – o sondă la 4.000-5.000 de metri adâncime costă peste 30 de milioane de dolari – încearcă să transforme resursa geologică iniţială într-o rezervă dovedită şi să producă ţiţei. În zona de off-shore, toată lumea spune că există un mare potenţial. Sunt nişte descoperiri în această zonă, dar până la momentul în care acele gaze vor ajunge să intre în sistemul naţional de transport mai este cale lungă.
Există o reticenţă, cel puţin din partea minsterului Mediului, de a sprijini aceste activităţi de exploare şi exploatare în domeniul petrolier. Colegii mei ştiu că avem foarte multe întâlniri, prin care încercăm să modificăm legea petrolului şi legislaţia secundară, dar este foarte greu şi ne mişcăm foarte încet. Activitatea de explorare este cea mai importantă în acest moment, pentru că este singura soluţie pentru ca România să devină mare producător şi exportator de gaze naturale. Pentru explorare îţi trebuie bani, iar riscurile sunt foarte mari. Pe zona de off-shore avem o rată de succes foarte bună în acest moment, dar asta nu înseamnă că vom avea un succes în finalizarea unor proiecte de exploatare şi producţie de gaz foarte curând. Doamnul Mark Beacom vă poate spune ce dificultăţi întâmpină pentru a putea construi o simplă conductă care să aducă gazul din mare până la ţărm. Ceilalţi operatori care au descoperiri plasate la o distanţă mult mai mare de ţărmul Mării Negre, cred că vor avea probleme şi mai mari şi pentru că vorbim de costuri mult mai mari.
Cam aceste este viitorul. Sigur, multe întrebări vin din zona legislaţiei fiscale. Discuţiile sunt la fel de complicate şi aici. Redevenţele au fost stabilite prin legea 238 din 2004. În 2004, legea înlocuia o lege mai veche prin care redevenţele ajungeau la 30%. Astăzi, vorbim despre păstrarea redevenţelor şi de introducerea unui nou impozit petrolier, de fapt o supraimpozitare a profitului. Tot ce pot să vă spun este că discuţiile vor continua, la nivelul ministerului Finanţelor. Va trebui să analizăm foarte bine contextul, pentru că în 2013, când s-a iniţiat această lege era un alt context, un alt preţ al ţiţeiului, un alt preţ al gazelor pe piaţa internaţională. Astăzi suntem într-o cu totul şi cu totul altă situaţie economică internaţională şi orice pas greşit în acest moment poate să diminueze foarte mult obiectivele de strategie şi securitate energetică ale României.
Pornind de la faptul că strategia energetică a României se află în faza de finalizare, ANRM lucrează la o strategie proprie pentru explorare şi cercetare în domeniul petrolier. Sper ca în câteva luni să putem aduce în dezbatere publică acestă strategie şi să iniţiem un proces de modificare atât a legii petrolului, cât şi a legislaţiei subsecvente.
Vă mulțumesc!