Pe fondul unui context macroeconomic instabil, România va intra cel mai probabil într-o recesiune tehnică sau o perioadă marcată de stagflație – stagnare economică și hiperinflație – întrucât, deși relațiile comerciale pe ruta Ucraina-Rusia-Belarus erau reduse ca semnificație și prin urmare cu efect marginal mic, cu excepția gazelor, consecințele conflictului sunt mult mai ample, afectează toate piețele și, prin urmare, și pe cea a Uniunii Europene, cu care România are cele mai multe schimburi comerciale și financiare.
Deocamdată, gazele rusești încă pompează către Europa, însă este greu de imaginat ce se va întâmpla pe piețe în momentul în care Uniunea va decide să renunțe la Gazprom sau conductele vor fi lovite de explozibili. De aceea, și fundamentele României sunt greu de anticipat pentru viitorul apropiat, însă nu pot fi decât mai rele.
Prețurile energiei determinaseră deja o hiperinflație, aruncând indicele sărăciei (inflația + șomajul) la valori fără precedent. O inflație de 11% cu gazul rusesc, în aprilie-iunie, conform BNR, va căpăta acum valențe noi, din cauza majorării prețurilor gazelor și energiei după ce (e o chestiune de timp) nu va mai exista import european de la Gazprom. O soluție ar fi ca liderii europeni să ia decizii în privința piețelor energiei care să pună frâu speculațiilor, dată fiind criza majoră care se întrevede, și să redeschidă de urgență unitățile poluatoare, închise pe motive de Green Deal.
În perioade de război, datoriile suverane nu mai pot prezenta garanțiile din perioade de pace. De aceea, e de așteptat ca piața creditului să sufere, CDS-urile (credit default swaps) regionale și, prin urmare, și ale României să se inflameze, așa încât să ne împrumutăm mai scump sau să devenim ”junk” – greu de împrumutat. În același timp, este greu de crezut că în situația dată occidentalii ne vor lăsa de izbeliște. BNR nu va putea face altceva decât să țină cursul sub control, pentru că o nouă ridicare de dobândă ar însemna o măsură pro-ciclică, adâncind și mai mult problema locală, prin scumpirea împrumuturilor. Deja băncile comerciale locale au dat dovezi de reacție la risc și au majorat dobânzile.
În cazul unui conflict scurt, dacă se va ajunge la o înțelegere cu Rusia, multe din problemele de mai sus vor fi rezolvate de la sine, însă e greu de crezut că este cazul, după cum evoluează lucrurile pe 1 martie, la data redactării prezentului material.
Mesajul Băncii Naționale a României, prin care anunță că urmărește cu atenție ce se întâmplă în Ucraina și pe toate piețele financiare, ținta directă fiind asigurarea stabilității cursului valutar și a dobânzilor, precum și cel prin care BNR susține că asigură tot numerarul necesar pentru ca economia să facă fată oricăror probleme este de natură să reducă eventuala panică a maselor care împinge populația către retrageri masive din bănci (așa cum se întâmplă în Ucraina, de exemplu).
BNR are suficientă masă de manevră pentru a interveni pe curs, pe termen scurt, însă nu va putea controla, fără ajutorul occidental marcat printr o intervenție de proporții pe piețe și noi reguli pe perioada conflictului, nici aceste fundamente, pe termen mediu și lung.
Dacă situația este de așteptat să rămână în parametrii trasați de BNR pentru următoarele 6-8 luni, în schimb, este greu de prezis care va fi cursul de schimb după 12-18 luni, mai ales dacă lucrurile escaladează, sau care va fi situația de pe piața muncii, în urma noii crize care se prefigurează, mai ales că nu se cunosc noile efecte de pârghie (leverage) ale politicii Uniunii.
Care este, însă, situația pentru următoarele 6-8 luni? Întrucât nu aveam expunere pe regiunea afectată, altfel decât prin importuri de gaze, însă nu foarte mari, cum este cazul altor țări occidentale, iar afacerile rusești din România erau marginale, cel mai probabil vom funcționa în ton cu regiunea, adică Ungaria, Polonia, Cehia, când vine vorba de evoluția cursului de schimb. Vom fi mai puțin afectați decât unele țări care nu produc gaze, deci vom avea o inflație dată de prețurile energiei ceva mai mică decât în Ungaria, care e țară importatoare și de tranzit și vom fi afectați similar la capitolul prețurilor carburanților cu țările din regiune. Deocamdată, Rusia încă pompează către vest, deci piața energetică nu a fost pusă sub sancțiuni, așadar toate fundamentele anunțate de BNR sunt în grafic. Vor urma, probabil, reuniuni la vârf și e un lucru bun că România poate fi reprezentată de o personalitate credibilă pe plan internațional ca Mugur Isărescu, întrucât avem astfel o voce mai puternică și un leverage mai bun.
O măsură care poate redresa situația este absorbția fondurilor europene – adică să dăm mai repede drumul la lucrări, inclusiv în energie, care să ne aducă mai rapid în poziția de independență energetică și să diminueze inflația și șomajul pe termen mediu. Pentru asta trebuie renunțat la numirile politice și numiți oameni competenți în funcțiile-cheie (adică toate) din companiile producătoare de energie și din ministere. O altă măsură este să scoatem urgent gazele din Marea Neagră și poate, dacă nu avem încotro, să redeschidem unitățile poluatoare (cele care mai pot fi redeschise). Până atunci, trebuie să folosim interconectorii sudici și LNG de import.
_____________________________________________
Articolul a apărut inițial în numărul din martie 2022 al Energynomics Magazine.
Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.
