Nemulțumiri, neliniști și o ușoară tentă de optimism au dominat summit-ul microhidroenergiei din 2014. Vechi probleme și noi provocări și-au găsit locul în conferință, alături de afirmații curajoase, adevăruri dureroase și întrebări care nu au primit răspuns. Concluzia zilei a fost că potențial există, investitori există, stabilitate nu există, iar instituțiile decidente au fost slab reprezentate la eveniment.

Direcționarea banilor colectați din tariful apei uzinate și închirierea/concesionarea albiilor râurilor a fost unul dintre subiectele cărora Apele Române au fost incapabile de a oferi un răspuns mulțumitor. Dragoș Cazan de la Apele Române s-a limitat la a declara în repetate rânduri: „Contribuțiile le întoarcem în toate problemele de gospodărire a apelor.”

Costul ridicat al apei uzinate este un real impediment pentru dezvoltarea sectorului hidroenergiei, iar unii dintre cei care au investit bani în unități micro nu înțeleg sensul unui astfel de tarif. Cel mai mare producător de hidroenergie din țară a arătat presiunea fantastică asupra structurii sale de cost adusă de un astfel de tarif.

„Costul apei uzinate a fost de 80 milioane de euro în 2013, comparativ cu 80 milioane de lei în 2010. […] România este unică în Europa cu acest cost al apei uzinate […] care reprezintă o frână în valorificarea potențialului microhidroenergetic.”, a declarat Mihai Teleanu, membru al Directoratului Hidroelectrica.

Rodin Traicu de la Comisia pentru Industrii și Servicii din Camera Deputaților a arătat: „ponderea costului apei uzinate în costul de producție al unui MWh este de 48% la Porțile de Fier, 58% la Târgu Jiu și aproape 13% la Rovinari.[…]Cadrul legal profund greșit își arată <<roadele>> în acest moment.”

Hidroelectrica a făcut și o pledoarie pentru microhidrocentralele sale scoase la vânzare, amintind că din cele 163 de unități deținute firma de stat va oferi spre privatizare 100. Speranțele directorului citat s-au legat și de viitorul hidrocentralei de acumulare prin pompaj Tarnița.

“Sperăm ca anul acesta să încheiem toate negocierile […] și ca în viitor cel puțin partea de energie regenerabilă să se asocieze cu Tarnița – Lăpuștești.” Fereastra de oportunitate a acestui proiect a fost evidențiată de Carmen Neagu, membru în Consiliul de Supraveghere de la Transelectrica, subliniind totodată că „întârzierea unui proiect poate face acel proiect nefezabil.”