Sorin Cebotari, PhD.

În data de 9 iulie 2020, Comisia Europeană a aprobat crearea unui nou fond, numit Fondul Modernizării (Modernization Fund) cu scopul de a susține tranziția către o societate neutră din punct de vedere climatic. Fondul este dedicat în principal statelor membre cu un nivel de venit redus (practic 10 state membre cu cel mai redus venit pe cap de locuitor). Finanțarea disponibilă prin acest fond poate fi folosită pentru modernizarea sistemelor energetice și creșterii eficienței energetice în aceste state.

În acest mod, Comisia Europeană vrea să susțină tranziția energetică în țările unde aceasta e cel mai necesară și unde aceasta poate să asigure pe lângă alte lucruri, și o dezvoltarea socio-economică pe termen lung bazată pe energii regenerabile.

Dar ce presupune tranziția energetică și de ce avem nevoie de aceasta? Conform IRENA (International Renewable Energy Agency – Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă), „tranziția energetică este o cale către transformarea sistemului energetic global de la unul axat pe combustibili fosili către un sistem energetic regenerabil, până la mijlocul acestui secol”.

Scopul principal al tranziției energetice este de a reduce poluarea cu carbon și respectiv impactul sistemului energetic global asupra mediului înconjurător. Aplicat contextului est-european, tranziția energetică poate aduce o serie de beneficii adiționale, precum reducerea dependenței de importul de combustibili fosili, dezvoltarea unui sector de energii regenerabile locale, promovarea cooperării la nivel regional pentru dezvoltarea conexiunilor energetice moderne sau dezvoltarea socio-economică generală ca urmare a creșterii ponderii energiilor regenerabile produse local.

Trei scenarii pentru evoluția regenerabilelor în regiune

Având în vedere posibilul impact pozitiv asupra regiunii, experții din cadrul IRENA au analizat trei scenarii pentru anul 2030 în privința dezvoltării energiilor regenerabile pentru regiunea CESEC, care include Albania, Austria, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Italia, Macedonia de Nord, Moldova, Montenegro, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Kosovo și Cipru. Astfel în raportul publicat în septembrie 2020, cei de la IRENA prezintă: 1. situația regenerabilelor în anul 2015, 2. scenariul de referință – în conformitate cu angajamentele și strategiile publicate de guvernele din regiune până în 2030 și 3. scenariul REmap – o alternativă optimistă în care statele din regiune ar prioritiza investițiile în regenerabile și eficiența energetică dincolo de angajamentele curente.

Toate cele trei sunt prezentate în graficul de mai jos și putem vedea că în unele cazuri (precum Albania, Croația sau Macedonia), targetul pentru 2030 era deja depășit în 2015. Pentru multe alte state, acest obiectiv asumat oficial pentru 2030 era foarte aproape de a fi îndeplinit în 2015 (inclusiv în cazul României). În acest context, scenariul REmap prezintă o alternativă optimistă care presupune depășirea țintelor asumate pentru 2030, iar potențialul suplimentar identificat de studiu variază de la +6% până la +20%, față de scenariul 2030.

De unde poate veni creșterea

Regenerabilele în sistemul de energie electrică Aplicând o serie de politici gândite și coordonate la nivel regional, care ar permite balansarea efectivă a piețelor de energie electrică, regenerabilele ar putea crește semnificativ în segmentul de generare a energiei electrice, în mare măsură substituind producția pe bază de cărbune. Astfel, în scenariul REmap am avea în 2030 circa 55% din energia electrică consumată în țările CESEC provenită din surse regenerabile – 620 terawatt-oră [TWh] comparativ cu 253 TWh în 2015. Capacitatea instalată în regenerabile (263 GW) în acest caz ar avea următoarele proporții:

Regenerabile în sistemul de încălzire Într-un articol publicat de InfoClima.ro și Energynomics, Andrei David Korberg prezintă o cale alternativă către un sistem 100% regenerabil în 6 pași. Dintre aceștia, două etape (pasul 2 și 3) se referă explicit la sistemele de încălzire. Astfel, implementarea de soluții regenerabile în acest domeniu poate duce un sistem energetic la o cotă de 40% a energiilor regenerabile.

Aceste concluzii sunt confirmate și de studiul realizat de IRENA, care susține că pentru regiunea CESEC, implementarea soluțiilor de termoficare, cogenerare și stocare a energiei termice poate duce la un sistem de încălzire aprovizionat 50% din surse regenerabile – aproximativ 251 petajoules, echivalent cu consumul anual de gaze naturale al Austriei.

Regenerabile in transport Transportul reprezintă un alt sector unde am putea crește ponderea regenerabilelor în regiune. În acest sens putem vorbi de trei modalități prin care am putea reduce poluarea și crește ponderea regenerabilelor.

1. Studiul IRENA accentuează importanța electrificării transportului, atât celui public cât și a celui individual. Astfel încurajarea achiziționării vehiculelor electrice poate contribui la creșterea ponderii regenerabilelor cu 294 PJ pentru CESEC.
2. Electrificarea transportului nu este unica soluție; biocombustibilii ar putea constitui un alt pas spre un sistem regenerabil în transport. După cum punctează raportul IRENA, folosirea acestor combustibili se poate tripla pentru regiunea discutată, până în 2030.
3. Pe lângă cele două modalități, electrocombustibilii reprezintă o a treia opțiune. După cum punctează alte două studii (articolul lui David Korber, dar și un articol semnat de John Szabo, “Captivați de hidrogen – cum poate schimba acesta sistemul energetic european?”), combustibilii pe bază de hidrogen pot fi substituiți mai ușor pentru motoarele cu ardere internă. În cazul în care hidrogenul este obținut prin electroliză și din energie electrică produsă din surse regenerabile, putem vorbi despre vehicule complet nepoluante, care nu au nevoie de o substituire tehnologică majoră, având în vedere că se poate folosi în continuare motorul cu ardere internă.

Cât ne costă vs cât am putea câștiga

Costuri Experții IRENA afirmă că statele din regiune ar trebui să crească investițiile în sistemul energetic pentru a moderniza sistemele de transmisie și distribuție. În vederea realizării acestor modernizări, cumulat, statele ar trebui sa investească circa 303 miliarde de euro pentru implementarea scenariului 2 (cel asumat deja prin politici oficiale). În același timp, pentru implementarea scenariului 3, optimist, statele din regiune ar trebui sa investească cu 78 miliarde euro mai mult decât în scenariul 2, aducând investițiile totale la 381 de miliarde de euro.

Beneficii Totuși aceste investiții ar putea să aducă beneficii consistente pentru statele din regiune, și anume:

• 3,4 miliarde de euro anual de pe urma costurilor reduse la energie electrică
• Reducerea dependenței de importul de combustibili fosili cu pana la 18% (gaze naturale) și cu 14% pentru combustibili
• Evitarea poluării – între 5 și 20 de miliarde de euro anual
• Reducerea costurilor cu emisiile de carbon (certificate verzi) cu 2, până la 12 miliarde de euro anual

Astfel, dacă agregăm toate beneficiile pentru întreaga regiune, putem vorbi de economii ce pot varia între 8 și 32 de miliarde de euro anual. Chiar și în cel mai pesimist scenariu, aceasta înseamnă că investițiile adiționale în sistemul energetic (78 de miliarde de euro) ar fi recuperate în mai puțin de 10 ani, aducând în același timp beneficii mai greu de cuantificat, precum securitatea energetică, dezvoltarea unui sector energetic local și creșterea competitivității companiilor regionale și, nu în ultimul rând, dezvoltare socio-economică la nivel local.

Având în vedere crearea Fondului de Modernizare de către Comisia Europeană, precum și necesitatea de redresare economică de pe urma crizei provocate de Covid-19, investițiile în sistemul energetic, cu precădere în regenerabile, pot fi o cale alternativă de dezvoltare ce ar permite statelor din regiune să creeze un sector energetic viabil, cu potențial de dezvoltare local.