Aproape de ieșirea din București, o echipă de zece oameni lucrează la realizarea unor turbine eoliene, concepute de un inginer român – proiect de cercetare pentru care firma lui a obținut fonduri europene de peste 170.000 euro.

După mai bine de 20 ani de muncă în cercetare în domeniul energiei regenerabile, inginerul Mihail Predescu a creat un nou tip de turbină eoliană care, spune el, este foarte ușoară și este realizată în așa fel încât poate produce energie electrică și atunci când nu sunt condiții foarte bune de vânt, conform startupcafe.ro.

”Palele sunt foarte ușoare și au o anumită torsiune care le ajută să intre în mișcare cât mai rapid. Am muncit la calculul acestui profil circa 6 luni. L-am modificat până când a ieșit ceea ce ne doream”, spune Predescu.

”Mă ocup de eoliene din 1997 și de-a lungul timpului am stricat foarte multe materiale, așa se întâmplă când vrei să creezi un produs bun. Spre deosebire de cei entuziaști, dar care nu au lucrat suficient în domeniu și care au impresia că o turbină eoliană este o chestie foarte simplă – are nevoie de câteva pale și un generator și ea se învârte, noi am înțeles că lucrurile nu stau chiar așa. Dar am reușit să descoperim și o anumită metodă prin care proiectăm profilul palei împreună cu generatorul”.

”Există acesta teorie a transferului maxim de putere (electricienii știu cel mai bine). Experimentând și studiind rezultate am reușit să punem la punct o modalitate de a proiecta generatorul împreună cu profilul palei și cu rotorul pentru a putea injecta maximum de energie în sarcină, sarcina care poate fi o baterie de acumulatoare sau direct rețeaua”, mai spune inginerul.

Împreună cu antreprenorul Marcel Istrate și alți doi ingineri, Predescu a lansat în 2009 firma Aeolus Energy, care produce azi turbine de putere mică, destinate micilor consumatori – celor care au o pensiune, ori locuiesc într-o zonă în care nu au acces la alte surse de energie, sau pur și simplu vor să își pună în curte un astfel de sistem, prin care să producă propria energie electrică.

Investiția în acest proiect a fost de peste 200.000 de euro, din care aproape 170.000 din fonduri europene, prin Programul Operațional Creșterea competitivității economice.

Investiția trebuia să fie amortizată în circa cinci ani, dar lucruri s-au dovedit ceva mai dificile, în special din cauza legislației.