Turcia este gata să majoreze exporturile de multe gaze naturale spre Uniunea Europeană, dar vrea angajamente pe termen lung care să justifice investițiile necesare în infrastructură, a declarat ministrul turc al Energiei, Alparslan Bayraktar, într-un interviu pentru Bloomberg.
De asemenea, Turcia vrea să ocolească orice schimburi complicate pe care blocul comunitar le sugerează pentru a evita importul de gaze ruseşti, conform Agerpres.
Europa vrea să îşi asigure livrări alternative de gaze, care să înlocuiască gazele ruseşti care tranzitează prin Ucraina. Unele opțiuni ar putea implica gazele naturale din Azerbaidjan vândute Turciei, care să fie redirecționate spre Europa şi înlocuite de livrări suplimentare de gaze naturale ruseşti pe piața turcească. Turcia este interesată în special în majorarea exporturilor via Bulgaria.
„Am nevoie de această garanție din partea voastră, 10 ani, 15 ani, indiferent, trebuie să ne dați ceva”, a declarat Alparslan Bayraktar în interviul pentru Bloomberg, descriind drept „complicată” sugestia europenilor privind schimbul de gaze naturale.
„Toate aceste discuții se poată fără a şti care este capacitatea şi piața. Ceea ce avem nevoie este o creştere a capacității interconexiunii dintre Turcia-Bulgaria”, care în prezent poate primi doar aproximativ jumătate din cantitatea de şapte miliarde metri cubi pe an pe care, din punct de vedere tehnic, Turcia o poate furniza”, a adăugat Alparslan Bayraktar.
Potrivit sursei citate, autoritățile de la Ankara ar putea colabora cu Socar, compania energetică națională din Azerbaidjan, pentru a creşte livrările de gaze până la 10 miliarde metri cubi pe an, dar vrea garanții cu privire la nivelul cererii Europei.
Aceste declarații scot în evidență efortul diplomatic necesar pentru a înlocui livrările de gaze ruseşti spre Europa, în condițiile în care agenda cumpărătorilor nu este întotdeauna aliniată cu cea a vânzărilor de gaze.
Bayraktar a subliniat că acordurile precum cel convenit anul trecut de Turcia cu Bulgaria, privind importul unei cantități de până la 1,5 miliarde metri cubi de gaze naturale lichefiate şi re-exportul acestora spre vest, sunt o soluție mai „flexiblă”. Însă asta ar putea ridica semne de întrebare la Bruxelles, unde autoritatea de reglementare în domeniul concurenței analizează acordul respectiv pe fondul temerilor că limitează competiția.
În paralel, Bulgaria, care conform acordului convenit anul trecut trebuie să plătească aproape 500.000 de dolari pe zi pentru a avea acces la rețeaua de gaze din Turcia, este interesată să renegocieze acordul, pentru a permite unei terțe părți să utilizeze drepturile sale, din cauza costurilor ridicate.
Obiectivul Turciei este acela de a deveni un hub regional de gaze naturale şi în acest sens a investit puternic în noi facilități de stocare şi lichefiere a gazelor naturale precum şi în explorarea şi producția de gaze în Marea Neagră. Chiar dacă este în continuare dependentă aproape în întregime de importuri pentru acoperirea necesităților interne de gaze, Turcia a semnat anul trecut mai multe contracte de export cu România, Republica Moldova şi Ungaria pentru cantități mici de gaze.
În timp ce Europa încearcă să renunțe la gazele naturale ruseşti, după invazia din Ucraina, Moscova rămâne cel mai mare furnizor de gaze al Turciei, în contextul în care Ankara vrea să îşi echilibreze relațiile cu ambele părți implicate în conflict. Alparslan Bayraktar a precizat că, în vara anului trecut, Turcia şi Rusia au negociat „prețuri speciale” la gazele naturale care sunt independente de formula obişnuită de calcul prevăzută în contractul semnat de grupul rus Gazprom şi firma Botas din Turcia. Fără a dezvălui care sunt aceste prețuri, Bayraktar a spus că: „în funcție de condițiile de pe piață, de cantitățile de consum şi de importuri, uneori vânzătorul, alteori cumpărătorul poate face diferite sugestii”.