Polonia nu poate continua să se bazeze pe cărbune, deoarece este poluant, ineficient și necesită din ce în ce mai mult importuri din Rusia. Dar există o alternativă? Da, există, scrie Mike Parr, consultant PWR, pentru Energypost.eu. Polonia ar putea importa surplusul de energie nucleară din Ucraina. De fapt, interconexiunile au existat de ani de zile. Dar politicienii polonezi nu au luat măsuri.
Nevoia unor politici energetice coerente care să se extindă dincolo de ciclurile electorale nu este controversată. Din păcate, multe state membre ale UE au politici energetice cu consistența direcțională a unei sonde meteorologice. Următorul exemplu vine din Polonia, dar alte state membre mari nu stau nici ele cu mult mai bune. Gândiți-vă la Franța, care tocmai a revenit la o promisiune de reducere a energiei nucleare, sau Spania, care a tăiat brusc subvențiile solare, sau Germania, care are obiective de gaze cu efect de seră pe care le ignoră în favoarea industriei cărbunelui.
Polonia a fost vizată mult timp de restul Europei, deoarece nu a luat măsuri privind emisiile de CO2. Unul dintre cei mai mari emițători este sectorul energetic, în cea mai mare parte, din cauza cărbunelui. (Vedeți această hartă pentru o vizualizare în timp real cu privire la cât de rău arată.)
„Dragostea” poloneză pentru cărbune este determinată de trei dorințe, de dorința de independență energetică, de dorința de a menține gradul de ocupare a forței de muncă (minele de cărbune) și de dorința de a câștiga alegerile, ultimele două puncte fiind legate ferm în mintea actualului PiS- conduce guvernul. Ca și în multe povești de poveste, dorințele nu au nici o speranță de a fi realizate.
Subvenționarea cărbunelui
Independența energetică: în 2016, Polonia a importat 10 milioane de tone de cărbune tare (12% din consum), mai ales din Rusia. Această cantitate ar putea crește. Polonia are rezerve viabile de cărbune tare care vor dura 20 de ani, și lignit pentru 30 de ani, la ratele curente de consum.
Angajarea în minele de cărbune este legată de subvenționarea cărbunelui. Plângerile făcute de diferite entități ecologice în această chestiune au fost ignorate de toate partidele (de asemenea, de cel al domnului Tusk), de ani de zile.
Cu toate acestea, în iunie 2017, Oficiul Suprem de Audit al Poloniei a elaborat un raport care arată că sectorul cărbunelui a beneficiat de subvenții în valoare de 15,4 miliarde de euro între 2007 și 2015. Această sumă reprezintă aproximativ 17.000 euro pe an pentru fiecare miner. Acest lucru poate părea un preț rezonabil de plătit pentru a câștiga alegerile (domnul Tusk a gândit astfel, dupa cum la fel susține partidul PiS).
Având în vedere cele de mai sus, nu este surprinzător faptul că ministrul polonez al energiei, Krzysztof Tchorzewski, a anunțat recent că Polonia va mai construi o stație de cărbune de mare anvergură.
Fierbinte și rece
În cazul unei generări non-carbonifere, guvernele poloneze de toate culorile au vorbit despre nuclear și au avut opinii mai calde sau mai reci cu privire la sursele de energie regenerabile (în prezent funcționează parcuri eoliene de 6GW). Baza de generare poloneză instalată este de 36 GW. Operatorul de rețea polonez estimează că, între 2013 și 2020, aproximativ 6.600 MW din această capacitate (majoritatea stațiilor mari vechi cu combustibili fosili) vor fi retrase în perioada 2020-2030. Ceva trebuie făcut, rapid.
Să luăm în calcul acum Ucraina și parcul său nuclear. Există aproximativ 14 GW de stații nucleare operaționale în Ucraina. Există o capacitate nucleară semnificativă pentru export, „vânzătorul” fiind operatorul nuclear al Ucrainei, Energoatom.
Cu toate acestea, exporturile de energie electrică sunt condiționate de existența unor legături transfrontaliere adecvate, precum și de generarea de centrale electrice și de rețele care aliniază alimentarea rețelor ENTSO-E.
Aşa se face că…
Pășind ferm în categoria „și se întâmplă ca”, este o linie electrică neutilizată de 2.000 MW care se întinde de la Khmelnitska (Ucraina) la Rzeszów (Polonia). Linia (care funcționează la 750kV) necesită renovare. Există, de asemenea, o linie care pornește de la Zakhidnoukrainska (Ucraina) până la Albertirsa (Ungaria). Acesta este în stare de funcționare, dar poate necesita o renovare.
Vestea bună continuă: există un proiect intitulat „Podul energiei” între Ucraina și UE, care va reface conexiunile transfrontaliere și va alinia unele stații nucleare și părți din rețeaua Ucrainei codurilor ENTSO-E. Proiectul – pilot urmărește începerea unui exportul de energie de 1.550 MW până în 2019 și are potențialul de a crește până la 2.550 MW. Vânzătorul, Energoatom, are un cumpărător în persoana companiei poloneze de energie Polenergia.
Din punct de vedere ucrainean, veniturile obținute din exporturile de energie electrică vor fi utilizate pentru obiectivele demne de dezvoltare a infrastructurii, atât pe partea de generare, cât și pe cea a rețelei. Energoatom ar dori, de asemenea, să finalizeze două centrale electrice de la centrala nucleară de la Khmelnitsky, care ar spori și mai mult posibilitățile exporturilor de electricitate către Polonia și Ungaria.