Consumul de gaze al Ungariei a scăzut cu 1,5 miliarde de metri cubi de la nivelul tradițional de ~10 miliarde de metri cubi la 8,5 miliarde de metri cubi, atât în sectorul rezidențial, cât și în cel industrial, dar, în ciuda acestei scăderi, țara este încă puternic expusă la importuri și caută acum alternative.

În ceea ce privește diversificarea, aprovizionarea cu gaze în Ungaria s-a schimbat radical în ultimii doi ani. Ucraina era ruta tradițională de aprovizionare a țării, dar principala rută de import s-a mutat în Serbia. De asemenea, piața observă o schimbare în direcția fluxurilor de gaze.

„Ceea ce vedem acum este că ceea ce a fost construit inițial pentru a livra gaze naturale de la est la vest sau de la est la sud, funcționează acum de la sud la nord”, a declarat Gabor Szokodi, director pentru comerț și dezvoltarea afacerilor la compania maghiară FGSZ, cu ocazia Congresului Central-European al Gazelor Naturale, organizat recent de Transgaz la Sibiu.

De asemenea, interconectoarele din România, Serbia și Croația sunt folosite pe relația Ungaria, uneori la limita lor tehnică. Ungaria ar putea încerca să își diversifice aprovizionarea din Slovacia, dar nu este sigur că volumele de gaze care vin din Polonia vor fi suficiente pentru a satisface toată cererea din regiune.

Alte posibile surse alternative de gaze pentru Ungaria sunt Croația, care intenționează să își extindă terminalul GNL la 6,1 miliarde de metri cubi, iar această extindere, împreună cu dezvoltarea sistemului de transport croat, ar permite importuri din Croația de până la 3,5 miliarde de metri cubi, și România, în special atunci când rezervele de gaze offshore vor începe să fie aduse la mal. De asemenea, Ungaria speră să poată importa gaze din Grecia, Turcia sau Azerbaidjan prin intermediul sistemului de transport românesc.