În Europa acestui an sunt în joc atât temelia economiilor moderne, cât și provocarea de a ne asigura că sistemele noastre energetice evoluează pentru a ne furniza energie fiabilă, accesibilă și curată pentru noi, copiii și nepoții noștri, explică Edith Bayer.
Cât plătiți pentru electricitate și de ce? Și ce rol jucați (dacă există) într-un sistem energetic modern și evolutiv? Acestea sunt întrebări pe care mulți dintre noi nu ni le adresăm. Cu toate acestea, Parlamentul European și Consiliul vor răspunde la aceste întrebări în dezbaterile din această toamnă.
Costurile rețelei reprezintă, în medie, 25% din facturile de energie electrică ale gospodăriilor. Aceste costuri – care trebuie aprobate de autoritățile naționale de reglementare – ne asigură că utilitățile din domeniul transportului și distribuției pot face investițiile necesare pentru a menține o rețea fiabilă, scrie Edith Bayer pentru Euractiv.com.
În mod tradițional, companiile de electricitate și autoritățile de reglementare s-au concentrat asupra modului în care rețelele de energie electrică pot fi consolidate sau extinse pentru a satisface cererea clienților prin investiții în infrastructura de rețea, cum ar fi stâlpi, cabluri și stații.
Cu toate acestea, pe piețele de energie electrică,”proaspeții” și cererea, tot mai sensibilă, schimbă jocul, iar consumatorii pot furniza servicii pentru sistemul de transport și distribuție.
Serviciile pentru clienții care pot sprijini rețeaua de transport și de distribuție sunt adesea denumite „resurse date de cerere” – eficiența energetică, răspunsul la cerere și generarea de energie regenerabilă.
Pentru a lua un exemplu: o companie de distribuție ar putea avea nevoie să investească în transformarea unei stații din cauza unei noi dezvoltări imobiliare sau a utilizării crescute a aerului condiționat în timpul verii.
O modalitate de a aborda cererea mărită este prin modernizarea rețelei. O alta constă în reducerea cererii globale a sistemului (eficiența energetică) sau trecerea lui într-un orar temporal în care sistemul nu este suprasolicitat (răspunsul la cerere), amânând necesitatea unor investiții mai costisitoare în rețea.
De exemplu, compania de distribuție ar putea stimula consumatorii să cumpere unități de aer condiționat mai eficiente sau să plătească clientului o primă mică în schimbul utilizării mai economice a aerului condiționat.
În aceste cazuri, clienții economisesc cel puțin de două ori: o dată prin beneficiile directe ale acestor programe orientate către clienți și, din nou, prin reducerea taxelor de rețea în facturi, deoarece compania de distribuție a evitat sau a redus domeniul de aplicare al investițiilor reale, adesea costisitoare.
Clienții beneficiază deseori de avantaje suplimentare asociate cu prețurile scăzute ale pieței angro de energie electrică și de avantajele mai largi generate de eficiența energetică, cum ar fi creșterea confortului și îmbunătățirea sănătății.
Ideea nu este nouă. Multe companii din Europa și Statele Unite au investit în programe orientate către clienți pentru a evita sau a întârzia investiții în infrastructurile de transport și distribuție care, dealtfel, sunt necesare.
De exemplu, eficiența energetică la utilizarea finală a jucat un rol semnificativ în gestionarea benzii în sudul Franței, unde construcția de linii de transmisie este costisitoare și se confruntă cu o puternică opoziție publică din cauza concentrării asupra turismului din regiune.
În New York, una dintre utilitățile de distribuție de top ale statului, Con Edison, a economisit clienților mai mult de 75 de milioane de dolari între 2003 și 2010 cu programe de eficiență energetică specifice, pentru a evita costurile de investiții în rețea.
În timp ce majoritatea companiilor de rețea nu au o tradiție în a lua în considerare alternativele la investițiile în infrastructura de rețea, acest lucru se poate schimba prin introducerea unor cadre de reglementare adecvate și a unor stimulente.
Cheia de a stimula investițiile în resursele bazate pe cerere este de a extinde opiniile companiilor de rețea cu privire la resursele disponibile pentru a satisface nevoile rețelei, solicitând o evaluare a resurselor disponibile și a cererii disponibile. În continuare, este important să se introducă stimulente pentru a investi în cea mai rentabilă combinație a acestora.
Utilitatea de rețea în sine ar putea efectua o analiză a resurselor disponibile și a costurilor asociate cu ajutorul expertizei externe sau ar putea organiza o licitație pentru „toate resursele”, care ar deschide piața pentru furnizarea opțiunilor cu cele mai mici costuri în mod concurențial.
Propunerile de amendamente la regulamentul și directiva privind energia electrică includ deja dispoziții care să permită și să încurajeze operatorii de distribuție să facă investiții inovatoare.