Suntem într-un moment de transformare istorică, care pune în lumina reflectoarelor rolul esențial al rețelelor de distribuție și nevoia urgentă de întărire, modernizare și dezvoltare a acestora așa încât să poată să susțină electrificarea fără precedent a clădirilor, transportului și industriei. În perioada care urmează, este nevoie să investim dublu, poate chiar triplu decât am reușit până acum, în condițiile în care provocările actuale sunt cu totul diferite de cele din urmă cu un deceniu, susține Volker Raffel, CEO E.ON România, în cadrul unui interviu exclusiv oferit Energynomics.
La întrebarea Energynomics ”Este nivelul noii rate de rentabilitate RRR anunțat de ANRE suficient pentru a sprijini investițiile viitoare? Care ar trebui să fie nivelul acestei rate pentru a permite rețelei de electricitate să facă față provocărilor viitorului? Dar în segmentul distribuției gazelor?”, Volker Raffel a răspuns:
”Trebuie să vedem rezultatul final, deoarece metodologia care conține elementele importante pentru următoarea perioadă de reglementare este încă în discuție. Dar, din ceea ce am văzut până acum, mă tem că abordarea de reglementare este încă prea mult o continuare a istoriei și deloc suficient de concentrată pe nevoile actuale.
Există două diferențe majore față de situația de acum șase ani, când au fost stabilite regulile pentru ultima perioadă de reglementare: inflația și ratele dobânzilor sunt astăzi mai mari și, de aceea, reglementarea trebuie actualizată corespunzător la realitățile economice. Iar contextul energetic actual necesită multe investiții, mult mai multe investiții.
Suntem într-un moment de transformare istorică, care pune în lumina reflectoarelor rolul esențial al rețelelor de distribuție și nevoia urgentă de întărire, modernizare și dezvoltare a acestora așa încât să poată să susțină electrificarea fără precedent a clădirilor, transportului și industriei.
Clienții vor folosi și produce mai multă electricitate, mulți clienți doresc să folosească gaz, apar noi tehnologii – precum panourile fotovoltaice, pompele de căldură, mașinile electrice și hidrogenul – și toate acestea necesită rețele mai mari, mai puternice și mai inteligente.
Înțeleg că ANRE trebuie să ia în considerare perspectiva clienților, așadar, este atentă la impactul asupra prețului final. Dar, dacă investim mai mult în rețele și dacă astfel integrăm mai multe surse regenerabile, atunci acestea reduc costul total al electricității. Nu în fiecare moment, dar per ansamblu. Astfel, ponderea rețelelor în factura finală viitoare, fără plafoane, va crește cu doar 3-5 bani/kWh sau, pentru o gospodărie medie din România, cu 3 până la 5 RON pentru 100 kWh pe lună, dar în același timp ponderea costului efectiv al electricității va scădea.
Și, având în vedere că deja folosim mai multă electricitate pentru aparatele de aer condiționat și vom folosi și mai multă în viitor – de exemplu, pentru mobilitate – avem chiar șansa de a menține sub control costul rețelelor per kWh.
Investițiile în rețelele de distribuție sunt cheia pentru creșterea calității serviciilor oferite clienților, dar mai mult decât atât, ele vor deschide drumul către „democratizarea” accesului la energia verde, cu beneficii directe și indirecte la nivelul întregii economii.
De aceea, în perioada care urmează, este nevoie să investim dublu, poate chiar triplu decât am reușit până acum, în condițiile în care provocările actuale sunt cu totul diferite de cele din urmă cu un deceniu.
În sectorul electricității, în urmă cu câțiva ani, aveam aproximativ 100 de puncte de producție de energie în România, dar acum ne îndreptăm către sute de mii de astfel de puncte. În paralel, ne confruntăm cu noi modele de consum și avem aparate de aer condiționat acolo unde înainte nu aveam consum, iar dacă ne gândim și la mașinile electrice, situația se complică și mai mult. De asemenea, vom avea sute de mii de puncte de stocare, iar elementul cheie pentru ca toate acestea să funcționeze este rețeaua, rețeaua și iar rețeaua.
În sectorul gazelor, se construiesc noi rețele în multe locuri din România, iar acestea trebuie să fie pregătite pentru gazele verzi și hidrogen, dacă vor avea un viitor.
Vorbim însă despre investiții uriașe, realizabile pe termen lung și pentru care operatorii de distribuție trebuie să dispună de finanțare încă de astăzi. Potrivit Federației ACUE, în următorii cinci ani sunt necesare, în România, investiții de cel puțin 6 miliarde de euro, care vor trebui finanțate din surse proprii ale operatorilor de distribuție, pe lângă fondurile europene disponibile pentru rețelele electrice.
Ideea fondurilor UE este de a mobiliza, cu 1€ din bani publici, aproximativ 4€ din zona de capital privat, ceea ce este de natură să genereze un impact pozitiv substanțial. Dar acest lucru funcționează doar dacă există un cadru de reglementare care să permită acest lucru.
Dar poza din acest moment nu indică acest lucru, deoarece reglementatorul a ales următoarea abordare: a) să aplice un randament scăzut pentru investițiile trecute (lucru deja decis) și b) să acorde anumite stimulente pentru noile investiții (în discuție). Consider că randamentul pentru investițiile istorice este, în acest moment, stabilit artificial la un nivel scăzut și nu ia în considerare realitățile economice actuale.
Dar aceasta este o discuție pe care experții o vor urmări în detaliu. În ce ne privește, ne vom revizui planurile de investiții atunci când vom cunoaște rezultatul final, inclusiv metodologia, care este așteptat să fie finalizată în curând.
Totuși, citind proiectul, în special în legătură cu înrăutățirea tratamentului pentru finanțarea fondurilor UE, nu mi-a rămas decât să sper că este vorba de o neînțelegere la mijloc, care trebuie corectată.
În trecut, ANRE a acordat un bonus de stimulare de 2% pentru investițiile distribuitorilor de energie electrică (DSO) în proiecte finanțate de UE. Recent, toate companiile de distribuție a energiei electrice din România au semnat contracte de finanțare (prin Fondul de Modernizare) cu Ministerul Energiei. Doar pentru noi, în Moldova, vorbim de sute de milioane de euro, iar alte proiecte cu valori importante sunt în curs de aprobare. Toate solicitările au fost făcute pe baza înțelegerii că acest stimulent va continua să fie aplicat, dar conform propunerilor actuale, randamentul pentru investitori este brusc redus. Nu putea exista un moment mai nepotrivit pentru acest lucru.
Ca să explic puțin: băncile cer de obicei dobânzi de tipul „ROBOR + X”. Reglementatorul presupune că băncile ar solicita marje de credit de sub 1%. Dar oricine a luat un credit știe bine acest lucru că băncile românești, precum și băncile internaționale de dezvoltare, solicită marje de credit situate undeva între 2-3%. Această diferență poate fi compensată prin acordarea acelui bonus de stimulare de 2%, dar acum acesta a dispărut.
Este, de asemenea, important de înțeles că un participant pe piață, cum ar fi un producător de energie care primește fonduri UE, are costuri mai mici, dar în continuare același venit din piață. În schimb, pentru un operator de rețea reglementat, care alege să înlocuiască, de exemplu, o investiție de 100 de milioane de euro cu un proiect similar cu 80% cofinanțare, reglementatorul reduce, de asemenea, venitul cu 80%. Pentru a compensa acest lucru, stimulentul a fost acordat în trecut din motive bine întemeiate.
Cofinanțarea unor astfel de proiecte critice din fonduri europene, care au un puternic caracter anticipativ, ar trebui în continuare stimulată de cadrul de reglementare prin asigurarea unui mecanism de bonificație a randamentului oferit, operatorii de distribuție angajându-se pe termen scurt la cheltuieli adiționale ce vor oferi beneficii consumatorilor finali pe termen mediu și lung. Acest efort vine într-o perioadă în care demersul investițional este unul deja ridicat.
Din păcate, deja rata aprobată de rentabilitate de bază, este prea mică, cum am spus mai devreme. Dacă ideea de afaceri este ca investitorii privați să obțină cu investiția lor un randament insuficient pentru a sprijini România să absoarbă „banii gratuiți ai UE”, atunci aceasta este o idee care nu funcționează.
În ceea ce privește investițiile în rețelele de gaz, Delgaz Grid estimează pentru următorii 10 ani un necesar estimat la aproximativ 6 miliarde de lei (circa 600 milioane lei/an).
De aceea, consider că metodologia privind perioada a cincea de reglementare în sectorul energetic, care va începe la 1 ianuarie 2025, trebuie să asigure premisele unei dezvoltări coerente a infrastructurii energetice a României, ținând cont de momentul de cotitură în care ne aflăm. Acesta va determina nu doar cum va arăta sistemul energetic peste 10 sau 20 de ani, ci și competitivitatea țării, prin impactul său asupra întregului mediu macroeconomic și social.
Nu știm dacă peste cinci ani fondurile UE vor fi încă disponibile în dimensiuni similare pentru România. Ce știu însă este următorul lucru: niciodată nu au fost disponibile mai multe fonduri UE pentru modernizarea rețelelor electrice, cum sunt astăzi. Am demonstrat că putem absorbi cu succes banii UE în trecut, ceea ce se vede în îmbunătățirea performanțelor rețelei, dar, în același timp, să nu uităm că acești bani ajung predominant în economia României. Vorbim despre miliarde de lei, bani de care sistemul energetic românesc are cu adevărat nevoie.
Știind că la ANRE lucrează profesioniști adevărați, nu-mi pot imagina că această instituție ar dori să împiedice această oportunitate unică și, de aceea, sper că este doar o eroare care a apărut în timpul muncii foarte intense care se desfășoară în prezent.
Și, deoarece ați întrebat specific despre rețelele de gaze: reglementarea pentru gaze va veni după ce va fi definitivată cea pentru electricitate. Cu toate acestea, există o diferență majoră față de rețelele electrice.
Rețelele electrice trebuie modernizate și reprezintă coloana vertebrală pentru un viitor pe termen lung. În ceea ce privește rețelele de gaze, avem obiective politice contradictorii între UE – care stabilesc eliminarea utilizării gazului până în 2050, în special pentru încălzire – și România – care își propune conectarea unor noi regiuni la rețelele de gaze. Până nu vom avea o politică coerentă, nu putem ști dacă o investiție într-o conductă de gaz merită să fie realizată. Va fi aceasta folosită timp de 40 de ani sau va fi închisă după 20? România are nevoie de o strategie specifică pentru încălzire care să răspundă la această întrebare.
Desigur, este o sarcină dificilă, ce trebuie discutată încă anul viitor. Cât timp această incertitudine persistă, ar trebui să fie abordată în cadrul de reglementare printr-o rată de rentabilitate (RRR) mai mare, pentru a evita ca investițiile în acest sector să fie blocate masiv.
De asemenea, disponibilitatea creditelor este diferită pentru rețelele de gaze, deoarece băncile europene de dezvoltare nu au voie să acorde credite pentru acest sector, iar fondurile UE specifice nu sunt disponibile. Iar dacă, în cadrul unor programe mai ample ale UE, ar putea fi disponibile sume mici, guvernul le alocă altor sectoare”.
_____________________________________________
Interviul complet va apărea în ediția viitoare a Energynomics Magazine, la începutul lunii octombrie 2024.
Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.
